Antepostscriptum

Cointreau

Posted on: 2010/08/21

//Am scris-o inca prin aprilie 2009 si deja am uitat cine m-a inspirat :))))))).//

Tipul nou de la etajul doi de la Creditari e super tare. Pare a fi tipul care apreciaza in femei misterul si inteligenta, care cu o fraza spusa la locul ei doboara un car de teoretici. O sa aprecieze orice ungheras in mine, cind va afla cit de deosebita sunt, cit de nucaaltele sunt.
M-am interesat deja la colega de la Resurse Umane – e liber, adica celibatar, cel putin. Toate sansele sunt ale mele. O sa-l las sa ma savureze cu incetul, sa ma placa pe neasteptate, sa-l chinui cu imprevizibilitatea mea.
Ieri am fost foarte buna la sedinta. Am fost chiar mai buna decit ma ashteptam eu insami. Am observat cum m-a apreciat, iar tacerea lui m-a aprins. Aprecia ripostele mele intelepte la contraargumentele aduse, raspunsurile abile si sigure la toate intrebarile. Cred ca l-am convins la capitolul inteligenta.
M-a intilnit un buchet pe birou azi. Reactia atit de rapida chiar m-a dezamagit un pic, dar oricum ma bucur ca l-am incitat chiar din prima lovitura. Deschid cu sclipiri in ochi biletelul din flori shi citesc multumita invitatia la cina. Semneaza in stilul lui Don Huan, „Admiratotul”. Apreciez.
La masa o fac pe indiferenta si il salut ca de obicei, iar el o face pe siretul si imi raspunde la fel, ca de obicei. Simt cum ma soarbe din priviri, iar miscarile usoare si elegante care ma indeparteaza pe coridor il incita. Va fi cea mai lunga dupaamiaza din cariera lui.
Seara ma adincesc aparent in hirtiile de pe birou, dar ii aud pasii la ora exacta apropiindu-se. Nu ridic ochii din hirtia pe care o aveam in mina, pina nu termin de citit fraza, foarte concentrata si nespus de prinsa de ginduri. … ce-i cu timpitu asta aici? A? El e „Admiratorul”? Furia mi se ridica la cap, iar stomacul ma roade de ciuda, asha ca merg sa cinez cu Admiratorul, oricare ar fi el. Vorbaraia lui suna ca un zgomot uniform, ca o adunatura de cuvinte fara continut. Mi-am potolit foamea shi acum cuvintele lui imi rod creierii. Ma las doborita de o oboseala cumplita shi chem un taxi cu o adinca parere de rau in priviri, fara a ma lasa condusa, fiindca nu sunt azi decit o „interlocutoare plictisitoare”… Acasa furia nu ma lasa sa dorm, dar oricum shtiu ca ale mele sunt sansele shi ca miezul actiunii urmeaza sa se desfasoare de acum incolo.
Azi am fost complimentata in prezenta lui si am replicat cu o prezenta de spirit uimitoare, incit m-am indragostit singura de mine.
Simt ca ceva se nashte intre noi, imi vorbeshte parca altfel, ma saluta intr-un mod deosebit.
Azi l-am vazut cu blonda de la finante in oras. Cred ca-l arde barbatia daca a acceptat sa iasa cu tirfa asta care nu-i buna de nimic altceva decit de mieunaturi si fuste mulate. Se straduia sa se tina firesc cind a dat ochii cu mine, dar eu l-am simtit vadit intimidat shi fisticit. Iar ea ridea ca o toanta. I-am salutat de sus, cu un inteles aparte pentru el, fiindca ea oricum nu intelegea nimic. Oricum, stiu ca eu sunt pestele cel mare. Acum ii va fi cu atit mai greu, fiindca s-a patat. Sa nu-i priiasca patul blondei! Nu-i nimic, sa se chinuie. Merg triumfatoare acasa. Dar adorm greu.
Azi sunt sclipitoare. Am pus pe mine un costum solid si sexy in acelasi timp, sunt foarte frumoasa cu parul ondulat, lasat pe spate. Am un mers de regina sigura pe sine. Am sa-l dobor. Stiu ca ma cauta cu privirea pe toate coridoarele.
O saptamina fara evenimente. Nu poate inainta, simtindu-se inconfortabil dupa ce i-am vazut atunci in oras. Trebuie sa-i dau de inteles ca inteleg totul shi ca nu-mi pasa. S-a chinuit destul
Am vorbit azi destul de mult, prieteneshte si dragutz. E evident ca ma place. Ieshind din biroul lui am zarit-o pe blonda indreptindu-se intr-acolo. Mie mila de sarmana fata… nu shtie ca e folosita.
In birou ma asteapta colega de la Resurse Umane: „Te mai intereseaza tipul bine de la Creditari?”; „Pai, nici nu m-a interesat. Erau doar curioasa, ca de un nou colaborator. Atit.” „Aaaa.” Vad ca tace si sunt nevoita sa intreb: „De ce?”. „Se insoara cu blonda de la Finate.” N-o sa-mi permit sa-mi sara capacelele in prezenta birfitoarei asteia, de aceea sunt fireasca pina in maduva oaselor: „Mai, ce repede se intimpla la altii…”. „Da. Chiar foarte repede. Ea i-a lasat pe birou un biletel chiar in prima lui saptamina la noi in care scria: „Imi pari foarte interesant. Nu vrei sa ma inviti la o cafea?” El a vrut shi de atunci nu s-a mai dezlipit de dinsa. De teama sa n-o piarda a anuntat in curind logodna, iar acum se pare ca sunt in febra pregatirilor de nunta…”
Nu mai aud ce zice. Ce prosti sunt barbatii astia! Cu blonda! De la Finante! Asha sunt ei – lasi – se lasa amagiti de prima fusta, desi m-ar fi preferat pe mine. O sa regrete toata viata. Si o sa ofteze din urma mea. Cit de copil e…
… iar ei mergeau fericiti la masa, fara sa vada pe nimeni.

5 Răspunsuri to "Cointreau"

:)))) da eu ma asteptam la un final fericit..
you made my day. Hai, se poate sa citesc tot blogul?
imi place.

wow, este cineva aici? cream că-s singură.🙂 mercoi!

dă-mi voie să-mi permit să-ţi recomand un final fericit – „Buterfly effect”

imi propui sa ma uit la un film?🙂🙂

noo, just varianta mea de „Butterly effect”.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: