Antepostscriptum

Călătorie cu autobuzul 122

Posted on: 2010/09/02

AnteScriptum: majusculele din cadrul cuvîntului indică accentul.🙂

Am ieşit de la examen în fuga mare. Eu, ca de obicei, n-am timp să merg încet, alerg ca o zăpăcită… Cum să nu alerg – mă duc la un chef – nu-i motiv de grabă ăsta? Am o idee vagă pe unde-i „Shalom” – ul, dar nu-s prea sigură, mă descurc însă pe parcurs. Se apropie autobuzul 122 şi urc. Mă fac comodă în scaunul de lîngă geam şi mă gîndesc la greşeala prostească pe care am făcut-o la examen, dar nu pentru mult timp, n-am cînd să mă gîndesc la asta, doar ma duc la party… Şi aşa am întîrziat cu mai mult de o oră, am să pierd show-ul, şi nici nu-mi place sa întîrzii, dar mă conformez – am un motiv solid. Mă uit în jur, oamenii stau liniştiţi, toţi cu aceleaşi feţe comune, se duc pesemne acasă, după serviciu, numai noi sărbătorim în mijlocul săptămînii… şi mîine din nou la serviciu… din draga dimineaţă…
Mergem spre Botanica… La staţia de la gara feroviară urmăresc prin geam o scenă care m-a intrigat: o femeie între două vîrste (sau poate chiar între trei, greu de spus), cu o geanta mare (de fapt – o torbă) se uită confuz la inscripţia de pe autobus – parcă ar urca, parca nu…, dar se decide, în sfîrşit, dînd a lehamite din mînă („bîla, ne bîla”). Are pe cap o basma de un galben ţipător, care mi-a adus aminte de basmaua bunicii, era exact aşa, numai că roşie şi bunica ii spunea „batic”. S-a oprit in uşa autobusului şi întreabă: „AuTObusu ista s’ duşi în deal la Botanica, acoLO?” Se adresează tutror, dupa cîte înţeleg, dar se uită la un băiat-bărbat (şi acesta era între careva vîrste) cu caşti pe urechi. Băiatul a inţeles că doamna s-a adresat dlui şi a făcut un gest frumos – şi-a scos caştile (înainte era un gest de stimă să scoţi pălăria, acum – să scoţi caştile). A bănuit chiar ce a fost întrebat, că nu cred să fi auzit şi a răspuns amabil – „Babuşka, avtobus edet do vorot goroda.”” Babuşka” s-a uitat mirată la individ, nu ştiu – pentru că a numit-o „babuşka” sau pentru că nu ştie rusa, sau poate ca era revoltată că i s-a răspuns în rusă (ultima variantă mi-ar fi plăcut) la o întrebare în română, dar a întrebat deja altfel: „acoLO, undi’s rutierili la Bacioi şi alte sate?”. Cineva, moldovean de data asta, i-a sărit în ajutor: „Nu, nu, trebuie să vă coborîţi la McDonald’s şi să vă urcaţi în autobuzul cinci, matuşă”.Femeia din nou a avut o tresărire în privire (ceea ce m-a făcut sa deduc, prin metoda excluderii ca totuşi lipsa de tact a pasagerilor o supăra), dar „matuşa” are alte chestii de rezolvat acum şi calca pe mîndrie: „undi, undi?”. Alt pasager: „La McDonald’s… la Mariţa.” – îi explică, „şi acolo va urcati in autobuzul cinci, doamnă. Am să vă sugerez eu unde să coborîţi, nu vă faceţi griji, puteţi să luati loc, nu staţi în uşă, că mai aveţi niţel de mers.” Femeia m-a dus în eroare absolută, drace – iar a tresărit cu un inţeles ascuns – că n-o fi domnişoară! Da’ mai ştii… Nu s-a dat dusă de lîngă uşă, dar autobusul se oprise deja la a doua staţie dupa cea la care urcase individa şi asta din urmă cam făcea probleme de circulatie in şi out. Cred că şoferul nu s-a putut abţine, căci a luat microfonul şi cu alta voce decît cea cu care anunţă staţiile i s-a adresat doamnei să se mişte din uşă. Mi s-a făcut milă de sărmana femeie, că s-a descumpănit totalmente la auzul anunţului prin microfon şi s-a ferit niţel într-o parte, dar continuînd să se ţină cu ambele mîini de bara de lîngă uşă. Şi a început să-şi spună păsul celui de-al treilea pasager, care i s-a adresat cu „doamnă”: „Iaka, an’ skăpat trenu la mini in sat şi ni-o zis nişti oamini să mă duk la rutierili de la Botanica, da nu ştiu undi-i asta…”, „Ei, lăsati, se mai întîmplă, vă spunem unde sa opriţi şi o sa va zic cum sa ajungeţi şi o sa găsiţi neaparat.” „Apu da, da – tat cu oameni s’ faşi…”.
Am ajuns la Mariţa shi Al Treilea Pasager a coborit cu sărmana femeie şi văd prin geam că îi arată să se ducă la staţie şi apoi pleacă. Femeia a rămas nedumerită în mijlocul drumului, apoi a luat torba şi s-a pornit într-o direcţie, apoi s-a întors înapoi, apoi din nou s-a intors înspre staţie, a mers încolo, dar a trecut de ea… Gata, eu n-o mai vedeam ca s-a pornit autobuzul, dar mi-a ramas întipărită faţa descumpănita a femeii… Şi mi-am dat seama ca eu tot nu ştiu unde să cobor, am căutat cu privirea conductorul, dar acesta era in cabina şoferului… Am mai mers ceva timp, apoi la o staţie am văzut ca coboară toată lumea şi am întrebat disperată: „E staţia terminus?” Cineva mi-a răspuns printre dinţi, dar cu o umbră de indignare în voce: „Esheo odna…A sho ne vidno?”. Vidno, konechno vidno. Cobor, că n-am încotro, şi, la un moment dat, mi-am dat seama că am făcut exact aceleaşi acţiuni ca doamna de adineauri – un pas înainte, unul înapoi, apoi din nou înainte… Iaka na-ţi o buna! De ce n-am luat taxiul? Ma aşez pe scaunul de la statie şi scot telefonul să-mi sun colegele, dar, ghinion!, telefonul e pe cale sa se descarce complet… sper sa răspundă din prima… dar n-a fost sa fie.😦 Stau pe scaun şi ridic disperat privirea, ma uit în gol şi mă gîndesc să chem un taxi ca să mă duka de la Botanica la Botanica :)), dar telefonul e pe cale sa moară. Mă uit cum trece lumea strada, ajung în partea cealaltă, trec de staţia de troleibuz, trec de un local cu o denumire strălucitoare, trec spre casele de la porţile oraşului şi îmi aduc aminte că aici o locuit cindva… stop!înapoi! localul cu denumire stralucitoare – e un scris deşirat, dar am desluşit – „Salom!”. Evrica! Am ajuns!
Am intrat cind cheful era in toi… şi mă gîndeam la biata femeie – o fi avut oare norocul pe care l-am avut eu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: