Antepostscriptum

Călătorie cu maxitaxiul 108

Posted on: 2010/09/02

…5, 4, 3, 2, 1, URAAAAA, ora 17.00 – acasaaaa!!! Mă ridic repede să-mi pun haina, gata, fularul l-am aranjat… sună telefonul. Numai nu şefa, numai nu şefa… „Вика, зайдите ко мне!”- şeeefa.😦 Sunt în fustiţă, dar pe hall nu-i nimeni şi păşesc cîte doua scări, că doar mă grăbesc acasă. La şefa am scăpat uşor, fug repede înapoi, iar sar cîte două scări, dar la vale e mai uşor (of, daca ma vede cinevaa…) Am pus cojocul pe mine, am împrospătat buzele cu ruj şi am încuiat. Iată, deja am ieşit din clădire – bate vînt de libertate afară, ce bineee… Fuguţa pe marginea trotuarului, oups, vine rutiera, repede, repede ca reuşeşti – hu, am reuşit!
„Închidi, fatî hăi, uşa ca lumea dupa tine!”. Eu ştiu cum îi ca lumea, aşa că mă strădui tare şi o trîntesc din toate puterile – iaka, am inchis-o ca lumea. Chiar şi loc am – super, mă duk să mă aşez linga o mămică frumuşică cu un copilaş cute în braţe. „Mamico, şi chiar e adevarat ce spui?” „Da, puiule!Omida este doar o larva – un fel de copilaş în creştere, din care mai tîrziu se dezvoltă un fluturaş frumuşel, din cei pe care-i vezi tu zburînd vara din floare în floare” „Mamico, dar omizile sunt atit de scîrboase, iar fluturaşii sunt asha de frumuşei…” „Dar, puişor…” şi urmează din nou o explicaţie detaliată a cazului, expusă cu multă dibacie şi îngăduinţă, că mai să prind dragoste şi eu pentru omizi. Îmi arunc privirea prin geam şi văd lumea grăbită afară, fuge pe trotuare, se grăbeşte acasă sau nu acasă, dar se grăbeşte, nimeni nu merge la voie acum, nici chiar duminica. A fost o scurtă pauză în discuţia dintre mămică şi copil, apoi : „Mamico, eu sunt scîrboasă?” „Nu, dragă! Ce vorbeşti?” Ce logică rapidă la copii, ohoho! Respect! Am ajuns in gara centrală, ce privelişte se deschide in faţa ochilor! Consumatorii de răsărită cred că toţi aici se întîlnesc, fiindcă scuipă cu regularitate aproape oriunde nu te-ai uita, femei în forţa cu „barsetka” de vînzator la brîu şi cu genţi chinezeşti uriaşe, în patraţele, în mînă, tîriite pe un şold, şi mai au chiar o mînă liberă şi pentru o ţigară, din care sug periodic cu plăcere. Apoi taximetrişti în cojoace de piele cu guler de vulpe, barbaţi bine, scuipători emeriţi de saliva în jurul maşinii… Mai sunt infometaţi care aşteaptă ruta lor, înfulecînd din renumiţii şi neînlocuiţii „beleaşi cu carne”, mie îmi miroase pînă în rutieră… Mămica a coborît, dar a urcat altă mămică cu un copilaş nu mai puţin draguţ şi a luat loc lîngă mine – ce coincidenţă plăcută! „Mami, mami, eu pot sa citesc ce scrie acolo – ca-se-le su-bur-ba-ne…”. Dar mămica îl dojeneşte pe tăticu la telefon şi n-are timp pentru succesele intelectuale ale odorului, gaseşte totuşi timp shi pentru odrasla : „Gura! Amuş ti regulez!” şi continuă cu tăticul: „Cum, căscatu-le ai uitat sa cumperi farş? Dap’ t’am scris fiţuikă, băi! […] Ai uitat fiţuica? Da capu’ n-ai uitat? Of, tăt eu trebu s fak, ninuneo!”. Între timp, am ajuns într-o zona mai elitară a oraşului – teatrul Cehov, centrul comercial SunCity – aici, doamne shi domnişoare îmbrăcate dupa ultimul răknet, îşi mişkă elegant şoldurile, duk poşete miniaturale, iar ţigara în mina dreapta pare şi ea deja mai suplă şi mai frumos mirositoare; un puşti curtează o puştoaikă Emi veritabilă, cu breton lung care-i acoperă mai toata faţa, cu mulţi cercei în ureche şi nu numai; maşini luxoase, barbaţi la kravată, ce bine traim! Şi din nou: „Mami, mami, da eu pot sa citesc ce scrie pe maşina ceea!”. „Gura, ţi-am zis că te plesnesc chiar amu! […] Marina? Privet, daragaya, kak u tea delishki? […] Da ti shto? Pravda? Ti takaya maladetz!!!” Trecem deja pe lîngă Tracom, sărmanii tracomişti, şi aceştia au rămas fără lucru…😦 Oho, aici, lîngă Tracom, este parc şi chiar sunt bănci … de doi ani trăiesc la Sculeanca şi n-am observat pîn’ acum. Încă puţin şi ajung acasă… Eh, iaka, iaka! Tre să ies, numai să nu uit sa închid uşa „ca lumea”. Am lăsat-o pe mămica lăudind-o pe Marina şi ies. Am închis uşa ca lumea, iak’asha! Ce bravo sunt! Fuguţa acasă să fac borş ukrainesc cu sfeclă roşie şi cu varză!

2 Răspunsuri to "Călătorie cu maxitaxiul 108"

borsu-i ucrainesc caatare🙂

aha, rectific, deşi iniţial am rectificat din uncrainesc în ucrainean :))) nu ştiu ce mi-a părut mie🙂 merci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: