Antepostscriptum

Desculţ prin iarbă verde

Posted on: 2010/09/07

O bună bucată de timp nu puteam să înţeleg de ce a început să-mi placă serviciul meu mai mult de cînd am trecut cu sediul la Botanica. Am făcut o inventariere a obligaţiunilor de serviciu, care s-au schimbat, dar nu şi-au ştirbit din caracterul plictisitor , biroul arată mai ursuz decît cel din centru, în centru puteam să-mi rezolv în timpul mesei o mulţime de chestii, aşa că… ce să fie? De unde acestă stare de spirit mai vioaie şi dispoziţie mai bună? M-am gîndit apoi că s-ar putea să fie obişnuiţa, dar acesta mai degrabă mă plictiseşte, decît mă binedispune.
Şi iată că în ultima vreme am priceput. Cînd vin dimineaţa la serviciu, trec pe lîngă grădiniţă şi întîlnesc deseori în cale părinţi grăbiţi, trăgînd copii somnoroşi de mînuţă, cu scîncete de tipul: „nu vaaaaaauuu!!!”, iar alţii chiar se opresc în mijlocul drumului şi încep a tropăi iritaţi din picioare, ceea ce-i înnebuneşte pe părinţii cu gîndul, pesemne, la serviciul la care întîrzie. Alţii, mai calmi, recurg la diferite metode de convingere şi-i iau cu bombonica, iar eu am ocazia să trag cu urechea la diferite modele de educaţie şi la discuţii interesante între părinţi şi copii.
Dacă merg mai departe, trec pe lîngă şcoală şi zăresc elevii claselor mai mari trăgînd din pipe pe după şcoală sau alte locuri mai dosite. Alţii, mai mici, vin cu bunicile de mînuţă la şcoală şi repetă lecţia de biologie sau poezia de la română, iar bunicile aruncă ocheade dezaprobatoare spre elevii „emancipaţi” de prin colţurile şcolii şi încep lecţia de morală.
După ce am trecut de şcoală, ajung în faţa curţii bisericii, cu flori multe, viu colorate şi cu slujitori ai bisericii, trebăluind încolo şi încoace de dimineaţă, iar alteori, de sărbători, mă întîlnesc bătăile de clopot şi mătuşile în băsmăli grăbindu-se spre poarta bisericii. Dacă ajung la serviciu şi deschid gheamul, aud rugăciunile şi cîntările de la slujbă, iar ieri, în timp ce şefii erau la volantă, m-am furişat afară şi am intrat chiar pentru cîteva minute în biserică… Demul n-am fost aşa, pur şi simplu… noroc de cununii şi botezuri.
Am lăsat învălmăşeala şi fugăreala din centru, dar nu pot să mă plîng că acum nu reuşesc să-mi pun ordine în lucruri şi planuri.
Ce-ar fi dacă m-aş muta la ţară?…

Azi Tania e într-o dispoziţie foarte bună, chiar nebunatică. E atît de amuzantă şi drăguţă, deşi încărcată de lucru şi înecată în hîrtii. Se pare că asta n-o indispune deloc, pentru că are planuri grandioase pentru weekend – pleacă la ţară unde o să joace badminton. E exagerat de amabilă cu toată lumea şi veselă, chiar îngînă frînturi din cîntece în timp ce lucrează… Ce mai, o dulceaţă!
Cu tot cu lucru, azi este o zi minunată! Se aseamănă cu mersul desculţ prin iarbă verde…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: