Antepostscriptum

Doamnele Kremlinului de Larisa Vasilieva

Posted on: 2010/09/25

Am acostat această carte încă din liceu. Nu-mi mai amintesc de ce n-am dus-o pînă la capăt, dar iată că am revenit la ea şi nu-mi pare rău.
Să începem cu sfîrşitul: „Cîndva armonia a creat această lume. Armonia poate s-o renască.” Acesta este motto-ul, dar ideile feministe ale autoarei se întrezăresc abia la sfîrşitul romanului, unde şi le expune direct, după ce a adus ca argument major atrocităţile lumii bărbaţilor „făuritori ai noii societăţi”, care au antrenat în lupta lor şi femeile, dar nu ca egali ai lor, ci ca nişte susţinători ai lumii bărbaţilor, ca nişte sclave. Larisa Vasilieva vrea să ne convingă astfel, că rolul şi influenţa femeii în societate ar trebui să fie mai mare şi lanseaza ideea „Parlamentului Femeii”, care ar contrabalansa pornirile sîngeroase ale bărbaţilor şi ar genera o armonie în această lume.
Dar recunosc că nu ideile feministe ale autoarei m-au captivat şi atras în lectura acestui roman, ci, exponent al unei generaţii cu idei „liberale şi democratice”, am fost curioasă să aflu despre viaţa „de atunci”, din timpul comunismului, despre care cunosc doar în limitele orelor de istorie, unelor filme documentare şi a lozincilor politicienilor. Mai ales am vrut să cunosc această lume dintr-o perspectivă atît de apropiată şi interesantă pentru mine – viaţa femeilor din Kremlin din perspectiva ochiului feminin. M-a atras şi valoarea istorică a romanului, fiindcă, recunosc, fiind revoltată întotdeauna de ideile comuniste, prea puţin le-am studiat epoca. Romanul mi-a stîrnit emoţii diferite: aceeaşi revoltă, durere, milă, înduioşare…, dar, într-un final, şi-a atins şi scopul propus: am reflectat asupra condiţiei femeii în societate, chiar dacă nu întru totul în sensul dorit de autoare.
Considerînd totuşi istoria influenţată, în mare parte, de conjunctură, las părerile mele deoparte şi vreau doar să expun fragmentele care, într-un fel sau altul, m-au făcut să meditez, să mă revolt, să mă gîndesc şi poate chiar să le compătimesc pe eroinele romanului.
„Aş putea spune că intenţionez să completez o anchetă. Succintă. Fără amănunte beletrizate. Anchetă asupra profesiunii şi studiilor.
Lenin – gimnaziu, trei luni la facultatea de drept a Universităţii din Kazan, cursul de drept la Petersburg, pregătire în particular.
Stalin – şcoala teologică, cinci ani incompleţi la seminarul teologic din Tbilisi.
Sverdlov – revoluţionar de carieră, fără studii.
Troţki – revoluţionar de carieră, fără studii
Kalinin – muncitor, strungar, revoluţionar de carieră, fără studii.
Kamenev – doi ani la Universitatea din Moscova.
Molotov – revoluţionar de carieră, fără studii.
Kaganovici – revoluţionar de carieră, fără studii.
Budionnîi – şef militar, fără studii.
Voroşilor – muncitor, păstor, revoluţionar de carieră, fără studii.
Hrusciov – muncitor, cîţiva ani la şcoala de partid, pe care n-o termină…
Ceilalţi „primi” – Brejnev, Andropov, Cernenco, Gorbaciov au făcut studii superioare şi studii superioare de partid în perioada sovietică.
Dar soţiile, tovarăşele lor de luptă, care au jucat un rol destul de important în viaţa socială şi care au fost şefi, directori, membri ai Comitetului Central, ba chiar comisari ai poporului?
Krupskaia – gimnaziu, un an la cursurile Bestujev.
Allilueva – gimnaziu, neterminat, Academia industrială, neterminată.
Sedova – studii în particular.
Kameneva – fără studii.
Kalinina – fără studii.
Molotova – Jemciujina – studii medii incomplete.
Voroşilova – lenjereasă.
Bineînţeles, studiile nu înseamnă totul. Unul care n-a trecut printr-o instituţie de învăţămînt superior poate fi mai tare în materie şi de mai mare folos decît unul care a absolvit souă facultăţi.
Dar atunci cînd atît de multe persoane nu prea împovărate de studii – şi toate, fără excepţie, au trecut prin închisoare, exil, majoritatea a fost în emigraţie – vin la cîrma unei enorme ţări ruinate de politică şi de războaiele duse, lucrul acesta e periculos pentru viitor, nemaivorbind de prezent.”
!!! No comment!
Apoi, despre implicarea partidului în viaţa familială:
„Avem dreptul să cerem şi suntem obligaţi să le cerem membrilor de partid, ca supremaţia spirituală în familie să revină comuniştilor. Un comunist, care nu poate orienta viaţa domestică precum găseşte de cuviinţă, nu poate să impună în familie principiul său comunist de conducere, un asemenea comunist nu valorează mult. Pînă în prezent (este vorba de anii 1923-1924) partidul s-a ocupat prea puţin de modul de trai în familie, şi păturile de jos se resimt de această lipsă de atenţie.”
Mi-au atras atenţia şi unele probabile legende, neconfirmate, dar nici infirmate pînă în prezent.
Se presupune că Lenin ar fi avut o ură personală pentru dinastia Romanovilor, legată de o poveste mai veche care spune că mama sa ar fi fost domnişoară de onoare la curtea lui Alexandru al III-lea şi ar fi avut un roman de dragoste cu acesta, din care a rămas însărcinată. Aflîndu-se acest lucru, ea ar fi fost trimisă în provincie şi ar fi fost căsătorită peste noapte cu Ulianov, care toată viaţa i-a tratat pe toţi cei şase copii egal şi nu i-ar fi imputat nimic. Astfel, primul copil al mamei lui Lenin, Anna, ar fi fost fiica lui Alexandru al III-lea. Cel de-al doilea copil al său, Alexandru, crescînd mare, află despre această intrigă şi hotărăşte să se răzbune pentru sora sa, împreună cu aceasta. Ajunge să atenteze la viaţă ţarului, dar eşueaza şi este condamnat la execuţie. Mama sa obţine o audienţă la ţar şi acesta o sfătuie să îndrume fiul să se căiască şi ţarul îl va ierta, dar Alexandru refuză şi este executat. Astfel, Lenin, în afară de pornirile ideologice împotriva regimului ţarist, ar fi avut şi motive personale de răfuială cu familia ţarului, nutrind să se răzbune pentru fratele său mai mare.
O altă legendă s-ar referi la moartea suspectă a Nadejdei Allilueva, cea de-a doua şi ultima soţie a lui Stalin. Nu se cunoaşte exact dacă aceasta s-ar fi sinucis, ar fi fost asasinată de cineva sau chiar de însuşi soţul ei, care nu o mai putea suporta pentru caracterul său emancipat şi pentru că era împotriva politicii lui. Se presupune că unul din motivele pentru care Allilueva s-ar fi sinucis ar fi fost faptul că aceasta aflase un lucru, conştiinţa căruia nu i-ar fi dat voie să mai trăiască. Stalin, înainte de căsătoria cu Nadejda, a locuit la prietenul său Alliluev (tatal Nadejdei) foarte mult timp. Soţia acestuia din urmă era o femeie foarte uşuratică. Stalin mai tîrziu ar fi recunoscut singur că a avut relaţii intime cu soţia prietenului său, atunci cînd locuia la acesta. Nadejda, viitoarea soţie a lui Stalin s-a născut cu zece luni mai tîrziu după venirea lui Stalin în casa lui Alliluev (era cu 22 de ani mai în vîrstă decît soţia sa), aşa că nici mama sa nu putea să spună exact a cui era fetiţa. Nadejda Allilueva s-a pomenit în oribila situaţie de incest cînd era şi fiica şi soţia monstrului, fapt care ar fi împins-o să-şi pună capăt zilelor.
Dar cel mai mult m-au înspăimîntat ororile despotului Beria. Iată un fragment reprezentativ:
„Este interogat un Criminal. Întrebările sunt formulate de Acuzator.
Întrebare: Recunoaşteţi criminala dvs. descompunere morală?
Răspuns: Un pic, da, sunt vinovat.
Întrebare: Din ordinul dvs., Sarkisov şi Nadaria ţineau la zi listele cu amantele dvs. Vi se prezintă nouă liste, în care sunt trecute şaizeci şi două de femei. Sunt listele concubinelor dvs.?
Răspuns: Majoritatea femeilor din aceste liste sunt concubinele mele.
Întrebare: În afară de aceasta, la Nadaria se păstrau treizeci de bileţele cu adrese ale unor femei. Vi se prezintă. Sunt şi ele concubinele dvs.?
Răspuns: Şi printre ele sunt concubine de-ale mele.
Întrebare: Aţi fost bolnav de sifilis?
Răspuns: Am fost bolnav de sifilis în timpul războiului, pare-mi-se, în 1943, dar m-am tratat.
În continuare Acuzatorul îi declară că i se intentează un proces sub acuzaţia de a fi violat o elevă din clasa a şaptea, care a avut un copil de la el. Inculpatul declară că treaba a fost pusă la cale de comun acord.
Cine este judecat? Un maniac sexual? Un monstru medieval? Sau o brută de vagabond contemporan, un devorator de femei, un căpcăun, căpetenia unei bande de vînători de femei?
Este judecat membrul în Biroul politic al C.C. al P.C., ministru de interne al URSS, vicepreşedinte al Consiliului de miniştri ai URSS, Mareşalul Uniunii Sovietice, Eroul Muncii Socialiste Lavrenti Beria. El mai are şi alte titluri şi distincţii – dacă stai să le enumeri pe toate, oboseşti de.a binelea.”
Acest monstru îşi fura victimele chiar de pe străzile Moscovei, fetiţe tinere pe care le aducea în casa sa şi le viola. Pe altele le aresta şi apoi îi erau aduse ca pe tavă. O muncitoare extrem de frumoasă a fost condamnată pentru că, înlocuind dactilografa şi grăbindu-se, a tipărit în loc de cuvîntul Stalingrad – Stalingad, a scăpat o literă care i-a fost fatală. Aceasta tot i-a fost oferită lui Beria, după ce a fost condamnată că ar fi făcut parte din organizaţii anticomuniste. Artista Tatiana Okunevscaia deasemenea s-a aflat în vizorul lui Beria şi acesta nu s-a mulţumit numai s-o atragă prin şiretenie în apartamentele sale şi s-o violeze, dar, pentru că i s-a opus, a fost închisă. Iată un fragment în care artista istoriseşte zilele de groază petrecute în detenţie:
„Pe cînd mi s-a adus a treia bucăţică de pîine mi s-a ordonat să ies, aşa cum sunt, afară, la ger. Mă simţeam foarte rău… Am fost condusă prin curte şi adusă la anchetatorul Sokolov.
Nu mi se dăduse să mă spăl, faţa îmi era murdară. Colac peste pupăză, aveam menstruaţie, eram năclăită de sînge, mi se luase nu numai vata, ci şi batista. Eram numai sînge. Sokolov m-a privit şi m-a întrebat cum mă simt. I-am răspuns:
– Excelent!”
Încă multe lucruri îngrozitoare o să aflaţi citind această carte, dar toate acestea, sau, cel puţin, o parte din ele, au existat cu adevărat, nu e o poveste, a fost o realitate, care trebuie să ne facă să gîndim asupra unor lucruri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: