Antepostscriptum

Deocamdată, un mic fragment…

Posted on: 2010/10/01

Am să mai vorbesc despre „Fraţii Karamazov”, după cum am obişnuinţa, cînd ajung la capătul romanului. Acum nu vreau decît să reproduc un fragment, pentru că, citindu-l, tocmai azi, în primul rînd, m-am mirat de coincidenţa că mă gîndisem tocmai la lucrul acesta în ziua asta şi chiar avusem o discuţie tangenţială pe tema asta, şi, în al doilea rînd, pentru că mi se pare plin de esenţă.
E vorba despre discuţia dintre Diavol şi Ivan Feodorovici Karamazov, cînd primul, dorind să-i demonstreze lui Ivan că este real, îi povesteşte despre boala sa. Deci, din discursul Diavolului (însemnările cu italic îmi aparţin) :
„M-am gîndit atunci să apelez la ajutorul ştiinţei medicale: doctorii însă se pricep de minune să pună un diagnostic, să-ţi analizeze boala exact cum scrie la carte, atîta numai că nu se pricep s-o lecuiască. Am dat peste un student, un exaltat. Ce crezi că mi-a spus: „Dacă n-o să mai aveţi zile de trăit, cel puţin o să ştiţi precis de ce boală aţi avut parte să muriţi!” Ce să mai vorbim de mania asta pe care o au toţi să te trimită pe loc la specialişti! „Eu, zice, nu am decît calitatea de a pune diagnosticul, dar dacă te duci la cutare sau cutare specialist, acela cu siguranţă c-o să te facă bine.” Nu ştiu dacă ai remarcatcă că medicul de modă veche care practica medicina generală a dispărut cu desăvîrşire. Acum nu mai există decît specialişti, după cum se poate vedea din reclamele publicate în toate ziarele. Dacă ai ceva la nas, ţi se recomandă să mergi la Paris, unde, zice-se, s-ar afla un specialist cu renume european, care cunoaşte toate metehnele nasurilor. Te duci, aşadar, la Paris, şi faimosul specialist îţi examinează nasul, ca să-ţi declare în cele din urmă: „Eu, zice, pot să-ţi dau un tratament, dar numai pentru nara dreaptă, fiindcă asta e specialitatea mea. Rămîne ca după aceea să faci un drum la Viena; acolo există un specialist în nara stîngă, şi el o să-ţi trateze şi nara cealaltă.” Ce puteam să fac? N-ar strica, mi-am zis eu, să încerc şi nişte leacuri băbeşti: un doctor neamţ m-a sfătuit să mă duc la baia de aburi şi să mă ung cu miere şi sare. M-am grăbit să-i urmez povaţa, fiindcă aveam astfel prilejul să mai merg o dată la baie; m-am spoit deci cu miere din cap pînă-n picioare, dar tot fără nici un folos. Disperat, am scris atunci la Milano contelui Mattei, care mi-a trimis o carte şi nişte picături: m-am lipsit şi le-am lăsat în plata domnului! Şi ştii cu ce m-am vindecat? Cu extractul de malţ al lui Hoff! L-am cumpărat aşa, într-o doară, am consumat un flacon şi jumătate, şi parcă mi-a luat durerea cu mîna! Eram numai bun să merg la bal! Mă gîndisem chiar să public o scrisoare de mulţumire în ziare, dintr-un sentiment de recunoştinţă, dar şi de data asta am avut ghinion: nici o redacţie n-a vrut să mi-o publice! „E ceva retrograd, mi s-a explicat la toate gazetele, nimeni n-o să creadă, fiindcă le diable n’existe point! Doar dacă vreţi s-o publicaţi fără semnătură” Dar ce valoare mai poate să aibă o scrisoare de mulţumire anonimă? „În secolul nostru, le-am răspuns rîzind, e retrograd într-adevăr să crezi în dumnezeu, numai că eu, vedeţi dumneavoastră, sînt drac, şi, după cîte ştiu, în dracu oricine poate să creadă.” „Aveţi dreptate, au recunoscut ei, cine nu crede în diavol? Totuşi, ne pare rău, nu vă putem publica scrisoarea. Ni-e teamă să nu ne compromitem Doar aşa, dacă vreţi sub o formă umoristică.” Mi-am dat seama însă că o mulţumire scrisă pe un ton hazliu n-ar mai avea nici un efect. Aşa că m-am lăsat păgubaş. Mă creti, ingratitudinea asta mi-a rămas ca o piatră pe inimă pînă în ziua de azi! Cele mai frumoase sentimente, cum ar fi, bunăoară, recunoştinţa, mie îmi sunt interzise, şi asta numai din pricina situaţiei mele sociale.
Nu-i genial Dostoievski ăsta? Pate că nu, dar totuşi ştie el ce ştie.

4 Răspunsuri to "Deocamdată, un mic fragment…"

Cred ca-i timpul sa ma apuc sa citesc si eu Fratii Karamazov:mrgreen: dar parca as avea fobie de cartile voluminoase.

la mine s-a primit din a treia încercare.🙂 şi a început să-mi placă numai de la al doilea volum.
dar, mi-am zis că după ce am citit, cu mare greu, pînă la capăt „Un veac de singurătate” cred că pot să citesc orice carte acum. nimic nu mi se mai pare imposibil🙂

Eu dupa Bulgakov „Maestrul si Margareta” nu prea ma repad sa citesc scriitori/filozofi rusi. Pe semne ca sunt carti pentru care inca nu m-am copt🙂

am văzut o bucată de spectacol şi m-am gîndit că tre să citesc cartea. dar, recunosc, numai pentru notorietate, că spectacolul nu m-a ţinut în loc. speram că măcar cartea… la „Maestrul şi Margarita” mă refer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: