Antepostscriptum

Interzis copiilor sub 12 ani. Genul programului: dramă.

Posted on: 2010/10/12

Îl avem şi noi pe Nică al nostru: Nică al Veruţei lui Bordei. Şi dacă poate nu toată lumea îl cunoaşte pe Nică, atunci e mai mult ca sigur că toţi o cunosc pe Veruţa, toţi din satul ei de baştină şi din orăşelul vecin unde locuieşte; o cunosc ca fiind femeie harnică, isteaţă, deşteaptă, săritoare la nevoie, şi mai ales pricepută în socoteli, căci contabil ca dînsa nu găseşti în tot raionul. Şi cum se întîmplă de obicei în aşa cazuri, Nică îşi purta dîrz numele prin cele două localităţi şi toată lumea era indulgentă cu băiatul Veruţei, căci cine ar îndrăzni să supere pe feciorul unei femei cumsecade ca dînsa?
Îl vedem pe Nică crescînd iarna în orăşel, iar vara în sat, la bunei, acolo unde deşi e muncă mai multă, şi distracţia e mai mare şi nu se compară cu cea de la oraş, unde stai toată ziua la bloc şi mai ieşi din cînd în cînd în curte să caşti gura. Şi nici nu prea ai la ce o căsca, spre deosebire de sat, unde poţi să zburzi pe „malul” din spatele casei buneilor, împreună cu toţi verişorii, dar mai ales ca căpetenie a lor, căci trebuie să menţionăm că Nică era cel mai mare dintre verişori şi deci, pe lîngă faptul că era cel mai chinuit cu treburile cîmpului, se bucura de privilegiul de a fi cel mai ascultat „bade”.
Şi iată că a ajuns badea nostru la vîrsta apropiată celei cînd băieţii intrau în categoria de „flăcăi”, adică pe la vreo 15-16 ani, atunci cînd apar mai multe interese şi e cam greu să ţii odrasla pe lîngă casă, căci intră în grupul lui de năzbîtioşi de aceeaşi vîrstă şi bat drumurile satului, la deal şi la vale, cît e ziulica de mare. Iar duminica seara nici cu o momeală nu-l ţii acasă, căci „flăcăii” noştri se duc în centru, să se învîrtă pe lîngă discotecă măcar pe lîngă gard şi să tragă cu ochiul la perechile de îndrăgostiţi dosite pe după brazii din jurul clubului.
Păi iată că în una din serile unei sfinte duminici avea să se întîmple şi povestea noastră. Îl găsim pe Nică prins de treburi prin curtea buneilor, grăbit nevoie mare să le finiseze mai cu zor, căci băieţii îl aşteaptă la locul binecunoscut ca să iasă în sat. Şi parcă toate merg ca pe unt, mai rămîne de adus vaca de pe mal şi şi-a încheiat misiunea pentru ziua de azi. Cu sufletul la gură, fuge în spatele curţii, scoate ţărusul din pămînt şi trage grăbit vaca în urma sa. Animalul, încă rumegînd, galopează cu gîtul întins în urma băiatului, uitîndu-se cu milă la iarba fragedă din care ar mai fi rupt nişte smocuri… Ajuns în ocol, Nică leagă vaca de bîrnă, la uluc, îi pune acolo un braţ de fîn şi, terminînd toate aceste porăieli, îşi şterge mulţumit palmele de fundul pantalonilor şi fuge spre butoiul cu apă încălzită la soare ca să facă o baie. Şi numai cînd era gata să toarne prima cană cu apă peste dînsul, aude din fundul grădinii glasul răstit al bunelului:
– Ioaaaneee!
– Ăăăăuuu?
– Mulge vaca!
O voce interioară a ţipat revoltată şi iritată din străfunduri: „Eeeeuuu???!!!”, iar un glas supus a pronunţat cuminte:
– Amuş.
Deranjat la culme în forul său interior, Nică a înhăţat găleata de la colţul saraiului şi a pornit într-un suflet spre ocolul vacii. Aceasta, cînd a simţit prezenţa intrusului în locuinţa sa, a întors domol capul cu cîteva fire de fîneţuri în colţul botului pe care le tragea încet înăuntru, rumegînd fără grabă, parcă mirată şi întrebătoare: „Iar tu?” Dar lui Nică al nostru nu-i pasă de ospitalitatea gazdei, îşi trage scăunelul mai aproape de vacă, pune căldarea sub dînsa şi începe să tragă mînios din ugerul acesteia. Vaca însă nu era dispusă să-şi întrerupă trapeza şi se muta de pe un picior pe altul la intervale scurte de timp. Asta a mai întins din nervii încordaţi ai flăcăului nostru, dar el era hotărît să termine cît mai grabnic cu mulsul aşa că îi dădea zor insistent mai departe. Văzînd atîta obrăznicie, vaca noastră a ridicat la un moment dat copita şi a lovit cu putere în căldarea cu lapte, care s-a rostogolit cu zgomot la picioarele lui Nică. Aceasta n-a mai putut-o răbda. Iritat la culme, băiatul a sărit drept în sus de pe scaun şi cînd a prins a cotonogi bietul animal, trecînd apoi cu picioarele spre burta acestuia, de-ţi era mai mare mila. După această descătuşare cumplită, a tras din nou scaunul sub dînsul şi a continuat procesul de sustragere a lichidului alb, în timp ce vaca nu mai făcea nici o mişcare. Împăcat, Nică simţea că se apropie deja sfîrşitul procesului, cînd o bănuială asupra liniştii exagerate a animalului l-a făcut să ridice capul spre jumătatea din faţă a acestuia. Din botul aplecat peste uluc al bietei vite curgea o zăbală roşie-vineţie care colora fînul din faţa ei cu o nunaţă jalnică… Speriat, cu ochii cît cepele, Nică aleargă spre fundul grădinii şi îl cheamă de acolo pe bunelul.
– Da ce i-ai făcut măi?, întreabă acesta alergînd spre ocolul vacii.
– Nică nu i-am făcut. Iaca mulgeam, mulgeam şi cînd mă uit… curge sînge din gură, bolboroseşte Nică, gîfîind în urma bătrînului.
– Precis nicî nu i-ai făcut?, insistă bătrînul bănuitor.
– Pi cruşea me!, se jură Nică cu o lipezime de copil nevinovat în ochi.
Bătrînul, ajuns la vacă, a înconjurat-o de cîteva ori şi a stat puţin pe gînduri, evaluînd cu ochi de cunoscător situaţia. Apoi, „evrica!”, a ridicat un arătătorul în sus şi a pronunţat:
– Am înţeles! S-o fi nimerit vreun măr în fîn şi i s-o fi oprit în gît.
Şi unde începe a pipăi gîtul jivinei şi, dînd de o convexitate care i s-a părut lui că ar fi mărul cu pricina(şi care nu era, după toate socotelile, decît „mărul lui Adam”, pe care îl au şi vitele ca şi oamenii), cînd prinde moşul nostru a trage din toate puterile în partea opusă, adică spre afară, cu o asiduitate pe care cu greu ai fi bănuit-o la un om de vîrsta lui. Bietul dobitoc! Nu destul că a înhăţat nişte picioare zdravene de „flăcău” în burtă, dar încă şi moşul ista „grijuliu” a venit s-o doboare. Nemaiţinînd-o picioarele, vaca a căzut în genunchi şi aşa a rămas să stea cu botul în pămînt.
– Nu se primeşte… a scuipat supărat moşul într-o parte.
– Aha… a tremurat undeva în spatele lui, glasul lui Nică.
Şi aşa au ieşit ambii din ocol, moşul mătăhaind supărat din mîini, iar băiatul mergînd îngîndurat în urma lui, cu capul plecat.
Demult a întîrziat la club, dar nu-i mai ardea acum de zbînţuială, s-a dus în casă şi s-a lungit tăcut pe laviţă. Bunelul s-a mai învîrtit cît s-a mai învîrtit prin grădina, apoi a intrat obosit în casă şi, dînd cu ochii de eroul nostru, îl întreabă mirat:
– Tu încă eşti aici, bre? Încă nu-ţi sfîrîie călcîiele pe la club?
– Noko! Nu mă duc…
Moşul, deşi uluit de o asemea noutate, n-a mai intrat în detalii, s-a cotilit încet pînă la culcuşul lui şi s-a întins cu un oftat adînc acolo. Nică n-a avut somn noaptea ceea… şi a ciulit urechile ori de cîte ori bunelul ieşea afară să caute dacă vaca n-a scuipat în sfîrşit mărul în ulucul cu fîn.
I-a dat Dumnezeu zile vacii, căci n-a murit în noaptea aceea, dar, de atunci, i-a adăugat şi nişte minte lui Nică, care a devenit mai îngăduitor de atunci, mai ales cînd venea vorba de Joiana, devenind astfel un exemplu de răbdare pentru verişorii mai mici.

3 Răspunsuri to "Interzis copiilor sub 12 ani. Genul programului: dramă."

offfff m*am sperıat pentru saraca vaca )),slava Domnuluı ca a ramas ,ıntreaga,😉

a avut noroc de data asta.🙂

si eu eram cu sufletul la gura!!! chiar ma gindeam: „neujeli o murit vaca de hemoragie interna????” :)))))))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: