Antepostscriptum

Femeia lui Camil

Posted on: 2010/10/18

Azi mi-am răsfoit primul meu blog. Da, l-am răsfoit. Primul meu blog s-a născut în primul an de liceu, chiar în primele zile, cînd am ales cel mai frumos caiet din cîte procurasem, l-am deschis la mijloc şi am început să scriu. Scriam idei, păreri, impresii, citate…
Acum, recitind, văd că multe s-au schimbat de atunci în mine, dar e captivant să te scufunzi uneori în ceea ce ai fost. Dar mai ales ţin la acest caiet pentru că selectam în el idei care mă impresionau de la autorii pe care îi citeam pe atunci. Citind acum, observ că fragmentele mele, copiate de prin cărţi, se împart în două categorii mari: categoria „femei” şi categoria „patrie, neam, limbă”.

Iată un fragment care face parte din prima categorie, rupt din „Patul lui Procust” de Camil Petrescu:
„Se spune adesea: „Femeile nu trebuie să arate prea mult din corpul lor, căci atunci dispare misterul, atracţia…” Ca şi cînd misterul unei femei ar sta în sexul ei, iar nu în sufletul ei. Unii merg mai departe şi se întreabă cu îngrijorare, auzind despre progresele nudismului: „Cum? să dispară ceea ce făcea misterul femeii, îmbrăcămintea? Atunci dispare şi feminintatea.”
Dar sunt femei goale ca un măr, care au mai mult mister decît zeci de femei îmbrăcate pînă sub bărbie. Numai cine n-a avut numeroase femei în viaţa lui poate judeca astfel, şi mai ales cei care au avut femei care din primele trei cuvinte s-au isprăvit ca farmec. […]
Dacă ar fi adevărat că pe măsură ce o femeie se dezbracă pierde din personalitatea ei, ar însemna că la plajă de pildă, femeile să fie mai puţin considerate decît pe stradă, ceea ce e cu totul fals.”

Mai jos de acest fragment, găsesc scris de mine, probabil o concluzie, următoarele: „Demnitatea feminină nu se identifică cu pudoarea sau cu mîndria, ci cu conştiinţa propiei valori.
O femeie care se respectă va rămîne mereu fidelă sie însăşi, adică firească.”

Îmi pare rău că nu îmi notam data cînd scriam aceste rînduri. Aş fi curioasă acum să ştiu de cînd am cuprins aceste convingeri.🙂

5 Răspunsuri to "Femeia lui Camil"

frumos. eu mi-a pierdut „blogurile” din adolescenta..

eu chiar dacă rîd de multe care le-am scris atunci, cred că aş plînge la propriu dacă l-aş pierde.
nu e numai funny, te face să-ţi aminteşti că eşti totuşi o personalitate în schimbare şi că… timpul trece.

Femeia e femeie atita timp cit valorifica sensul acestui cuvint, prin tot ceea ce face…asa-mi spuneam eu pe la 18 ani. Cu astfel de convingeri am ramas si acum:)

eu uneori citesc ginduri de ale mele de prin liceu si ma mir, cit de matur gindim inca de prin adolescenta.. Si sa mai zici dupa aia ca adolescentii nu stiu ce-i cu viata lor..

Da, chiar acum iau viaţa mai simplu decît atunci. Şi slavă Doamnului! Prea mă complicam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: