Antepostscriptum

Jocul veacului

Posted on: 2010/10/29

Era un joc stupid şi vulgar: „Striveşte imaginea”. Noi ne jucam de-a striveşte imaginea de femeie. Pe rînd enumeram enunţuri care stricau imaginea de ceva sau cineva. Cine nu mai ştia ce să spună, ieşea din joc. În cazul imaginii femeii era cam aşa:
– Clefăi cînd mănînc.
– Sforăi de cade varul de pe pardoseală.
– Mă scarpin la c…
– Mă băşesc în public.
– …
Şi dăi mai departe cu grozăvii de genul acesta.
Noi ne jucam pe ascuns în acest joc şi numai în cercuri foarte intime.

Acum toată lumea se joacă în jocul acesta. În public. Pe stradă. Şi mai toţi se prind în joc fără nici o ruşine.
De exemplu, ne jucăm de-a strivirea imaginii clasice… a aceleiaşi femei:
– Chiar în acest moment port fustă, dar tu nici n-ai observat.
– Înjur de mama focului. Şi asta e cool.
– Rîd în hohote, dînd capul pe spate, ori de cîte ori un mascul din raza de interes trînteşte nu contează ce prostie, chiar de n-o înţeleg.
– Fumez.
– Beau.
– Nu vreau copii, nu vreau să gătesc, nu vreau să-ţi calc cămaşa, căci vreau să fac carieră.
– Pricep politică, în fotbal şi chiar în burse, dar nu pricep la cusut nasturi.
– … Sunt femeie emancipată.

Sau, alţii se joacă în distruge imaginea de politician.
– Sap diguri.
– Joc fotbal.
– Mă distrez la discotecă.
– Fac sport.
… Principalul toate astea printre alegători. Restul o să facem după alegeri.
Faza asta îmi aminteşte de Ilie Moromete care povesteşte cum au venit trei politicieni în sat şi doi au vorbit frumos şi cult, făcînd agitaţie, iar al treilea, vrînd să fie mai la nivelul ţăranilor, a aruncat nişte vorbe vulgare şi banale, care i s-au părut lui că ţăranilor o să le fie mai accesibile, dar despre care ţăranii au rămas cu impresia că „ală din urmă e cel mai prost”. Sensul era că fiecare trebuie să rămînă la nivelul său, nici să se urce, nici să coboare, adică să fie fireşti.

Mai sunt din cei care foarte reuşit joacă în „Striveşte imaginea de artist”:
– Cînt beat.
– Port chiloţi cu „straziki” şi dau din fund, restul face fonograma.
– Păzesc depozite, prind hoţi şi… fac imnuri.
– Da eu vaşe nu cînt…

Rar cine iese din joc, mai toţi se ţin dîrz pe poziţii.
Şi mai sunt şi din cei care, cetăţeni turmentaţi fiind, umblă pe toate cărările cîte puţin şi, plictisindu-se, urlă:
– Eu în care joc să intru?!!!
Păzea! Dacă nu faci nici un joc eşti „levâi”, „otstalîi” şi, pur şi simplu, ridicol.

2 Răspunsuri to "Jocul veacului"

He, he, he supermișto articol

eu prefer sa fiu „levaia”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: