Antepostscriptum

Cum stăm cu raţionalizarea

Posted on: 2010/11/11

Eşti mămică cu bebeluş mic şi te plîngi că nu ai timp destul şi că nu reuşeşti în timpul zilei să-ţi duci la capăt toate treburile? Dacă da, vezi ce am descoperit eu în rîndurile ce urmează.
Eu mi-am dat seama de faptul cît de minunat este că avem tocmai două mîini! Şi să vezi ce chestie: în majoritatea cazurilor cînd eşti ocupată cu ceva, o mînă este liberă. Îţi dai seama ce înseamnă asta? Deci, am luat mîna cea liberă şi am pus-o la treabă. De exemplu, atunci cînd îţi cureţi dimineaţa dinţii cu periuţa, mîina liberă poate să pună rufele murdare la spălat sau să ude florile sau să spele lavuarul. Cînd plimbi copilul prin casă ca să se liniştească, mare minune, am găsit iarăşi la mine o mînă liberă. Şi din nou am pus-o la treabă. I-am dereticat Ralucăi pătucul şi chiar am strîns nişte lucruri împrăştiate prin casă, apoi am pus apa la fiert pentru ceai şi mi-am pregătit dejunul. Gata, s-a terminat cu dejunul de la ora 14. Deci, chestia asta cu două mîini a fost gîndită bine de mama natură. Asta-i una la mînă.

În al doilea rînd, pune toate lucrurile la locul lor. Astfel încît să nu fii nevoită să umbli de două ori cu mîna pe ele şi să pierzi în zadar timpul. Aşa o să păstrezi şi ordinea în casă.🙂

Nu clădi vesela murdară în lavuar pînă acesta se umple. O să-ţi ia mai mult timp să speli clitul de veselă murdară şi uscată decît să speli farfuria din care ai mîncat.

Reuşeşti chiar să citeşti şi o carte, ca să nu îţi năclăieşti capul numai cu scutece pline de caca. Cînd? Cînd ieşi la plimbare. Eu azi am reluat lecturile şi am primit o plăcere deosebită.

Şi, desigur, rămîne actuală şi valabilă vorba ceea: nu lăsa lucrul de azi pe mîine, că poimîne o să înceapă să miroase urît.

Nu ştiu cum e cam sec postul acesta. Aşa că să adaugăm un pic de dulceaţă: partea lirică.
Azi suntem prima zi fără tăticul, care a ieşit la lucru, iar Raluca, parcă conştientă de chestia asta, a fost deosebit de cuminţică şi bravo. Astfel a ajutat-o pe mămica să petreacă o zi frumoasă şi cu folos. Am reuşit să-mi fac toate trebile. Şi cîteodată chiar o mînă şedea fără treabă…🙂

14 Răspunsuri to "Cum stăm cu raţionalizarea"

Pentru mine cel mai minunat an a fost anul cind am stat acasa cu bebelusul meu, a fost mai greu prima luna dar dupa asta reuseam si sa dorm la prinz si sa citesc si sa fac mincare si sa ne plimbam la aer in fiecare zi, mult mai greu a fost dupa un an cind am esit la lucru si cind puiul meu a inceput a merge si nu mai statea locului o secunda, nu vreau sa te sperii🙂 dar savureaza acuma cind sint micuti si incap intr-o mina🙂

simt că la un an o să ne uităm la raţionalizare din altă perspectivă.🙂

cu siguranta! Periada asta de pana la 3-4 luni are greutatile ei…dar ai orele de somn ale bebelusului in timpul zilei, in care iti poti vedea putin de treaba. Bebelusul meu, dupa jumatate de an a refuzat sa stea in carucior, sa doarma in patut si…nu ii mai ajungeau doar miinile, avea nevoie si de contact vizual permanent. Adica ori se plimba in bratele mamei care-i povesteste despre tot ce se intampla in jur(Linistea inseamna lipsa de atentie), ori il privesk in ochi si vorbesc cu el, orice as face. Pacat ca nu putem privi in doua parti diferite, in acelasi timp :)) Uite aici natura s-a gandit mai putin! LOL

Invat-o pe Raluca sa mai stea si singura, n-o purta numai in brate, ca vine si vremea cand se face de 10 kg …

da eu rar o iau în braţe, dar totuşi cîteodată trebuie. dacă n-o iau acum, cînd o s-o mai iau în braţe? eu am fost alintată acasă şi vreau şi eu să alint.🙂 dar politica soţului e tot cu educaţia severă: în pătuc, independentă şi cuminte🙂

da fa-o ca un ritual… brate si pupatul vine de exemplu strict dupa baita.🙂

o sa invete asta si anume atunci o sa astepte.

reflex conditionat.

brrrr. Ce-i cu voi lume. Care reflex conditionat …asta doar e copil de om, nu de lup :))

Parerea mea este ca trebuie sa alintam bebelusii cat incape in ei. E foarte important sa invete ca sunt iubiti, apreciati, protejati. E demonstrat psihologic ca acei copii care stau aproape de tot de mama pana la trei ani, devin mai usor independenti la 4🙂, cei limitati in afectiune, pupaturi si mangaieri, se dezlipesc mai greu de poala mamei. Iar care sunt luati rar de tot in brate, sunt lasati sa planga- pot deveni rautaciosi.

Ei, dar astea sunt statistici. pana la urma fiecare copil e individual si necesita un comportament si o grija individuala. Mie imi place sa cred in ceea ce am scris mai sus..probabil pentru ca simt ca puiul meu trebuie alintat, iubit si pupat. Chiar nu vad de ce ne-am priva de aceasta placere.

am să ţin cont de sfat.
da’ cu pupatul ista, of, nu mă pot lecui.

n-am propus in restul timpului sa nu punem mana pe copil🙂

Viculea, eu am observat ca la mame in general le mai creste o pereche de maini, ca altfel nu explic cum reusesc ele sa le faca pe toate🙂

😀 eu îs cu fată, aşa că am ajutor🙂

Sunt mame cu 10,sau 12 copii. O romanca din Canada a nascut al 20 lea copil….e ceva.

Poporul roman are nevoie de urmasi,cat mai multi,pentru ca foarte putini se nasc.In asa ritm,peste 50,peste 100 de ani,vom fi precum am fost acum 300 de ani de putini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: