Antepostscriptum

Povara pasiunii noastre

Posted on: 2010/11/29

Istoria se bazează pe fapte reale.

Igor este cel mai minunat bărbat pe care l-am întîlnit vreodată.  Igor este este pasiunea mea, este obiectul admiraţiei mele şi, sunt sigură, este… soarta mea. Am înţeles asta de la prima privire. Şi eu sunt soarta lui. El tot a înţeles asta din prima clipă.

Iar clipele ce au urmat după această primă clipă au trecut într-o euforie totală. Eram mereu împreună şi eram o pereche ideală. Aşa simţeam noi şi asta înţelegeau toţi cei ce ne vedeau. Eu, care nu credeam că poţi vreodată în viaţă să întîlneşti măcar pentru o clipă un om ideal, iată că am întîlnit chiar bărbatul ideal, care, într-o seară minunată, mi-a împins pe deget inelul de logodnă.  Parcă poţi să descrii sentimentele din acele clipe? Eram, cel puţin, fericită! Tot atunci, în acea seară, au început pregătirile de nuntă. Nu aveam timp de pierdut. Am construit împreună, visători şi nerăbdători, planul nunţii ideale. Iar chiar din ziua următoare am început să-l realizăm. Ce clipe minunate! Timpul se scurgea repede, eram în continuă pregătire: rochia comandată, pantofii cumpăraţi, invitaţiile trimise… A mai rămas doar o lună şi visul nostru va deveni realitate.

Am petrecut o seară lungă împreună şi ne-am zis la revedere de sute de ori  cu o zi înainte ca Igor să plece într-o deplasare pentru cîteva zile. Chiar mi-a scăpat o lacrimă… De cînd ne cunoaştem nu ne-am despărţit niciodată pentru tocmai cinci zile.

Am plecat la nunta prietenei mele singură, fără Igor şi fără chef. Nunta era frumos organizată (desigur că a mea va fi mai frumoasă) şi mă distram de minune. Şi, în toiul nunţii, Vitea m-a invitat la dans…

Vitea este cel mai minunat bărbat pe care l-am întîlnit vreodată. Vitea este este pasiunea mea, este obiectul admiraţiei mele şi, sunt sigură, este… soarta mea. Am înţeles asta de la prima privire. Şi eu sunt soarta lui. El tot a înţeles asta din prima clipă.

Cînd s-a întors Igor, eu eram cu alt inel pe deget, mai mare şi mai frumos. Şi eu eram alta, mai însufleţită de dragoste şi mai fericită.

Cu nunta am rezolvat imediat. Totul era pus la punct de demult, numai mirele era altul. Şi a fost o nuntă superbă, aşa cum am visat (mai frumoasă ca a prietenei mele), toţi au fost încîntaţi. Mirele doar, din cînd în cînd, dădea semne de iritare… atunci cînd i se adresau cu „Igor”: „Felicitările mele, Igor!”, „Igor, eşti un norocos…”, „Igor, să ştii că te invidiez…”, etc. A trebuit să întrerupem dansurile, la un moment dat, ca să introducem claritate şi să anunţăm că numele mirelui era Victor, iar vina pentru numele din invitaţii s-o aruncăm pe… domnişoarele de onoare, care s-au ocupat de trimiterea invitaţiilor. Restul nunţii m-am făcut că nu văd bosumflarea domnişoarelor de onoare. Mai bine ele decît el.

În cei cinsprezece ani de căsnicie ce au urmat am fost o familie fericită, o familie ca toate familiile aş spune, am conceput un băiat minunat şi… am trăit că toate familiile fericite pînă în dimineaţa ceea care nu prevestea nimic desosebit, cînd, la cafeaua de dimineaţă, Vitea mi-a declarat simplu şi senin, de parcă mi-ar fi spus că se duce să ducă gunoiul:

– Noi ne despărţim.

Tot atît de senini ne-am pus  haina şi am ieşit să depunem cererea de divorţ.  La compartimentul „cauza divorţului” eu m-am uitat cu ochi întrebători la Vitea, iar el a scris tăcut „incompatibilitatea caracterelor”. „Incompatibilitatea caracterelor” am scris şi eu, eu, cea care, în cinsprezece ani n-am făcut nici un reproş şi nici n-am primit, cea care n-am făcut nici un scandal şi nici nu mi s-a făcut, eu, cea care a trăit cinsprezece ani o viaţă de familie fericită…

9 Răspunsuri to "Povara pasiunii noastre"

uh ty

ce-i asta?🙂 la început am rîs, apoi mi-a trecut bucuria-n scîrbă :S

Istoria se bazează pe fapte reale.

Istoria întotdeauna se bazează pe fapte reale. Numai că ele, faptele, sunt interpretate de oameni prin viziuni şi emoţii proprii. Oameni care, de regulă, nu au participat la aceste „fapte reale” din interior sau măcar în calitate de observator pasionat în real time. (aşa, un fel de filozofie distractivă😉 ).

În rest – interesant text. Mai ales suprapus peste subiectul zilei de azi.

Aloha, e povestea unei cunoscute.
Vitalie, în majoritatea textelor mele eu doar descriu fapte. Nu fac analiză, concluzii, las cititorii să şi le facă fiecare pentru dînsul. Mai ales nu fac filozofie (decît foarte, foarte rar). A, da, şi în puţine texte nu eu sunt protagonistul. Dar, da, ai dreptate, povestea asta e ŞI despre viaţa politică din RM.🙂

dapoi aveam în vedere sub filozofie textul din comentariu meu, nu din articol😉

da eu nu am inteles morala fabulei. De ce s-au despartit? De ce s-au casatorit in the 1st place, daca ea deja avea un mire?

eu, după cum am spus, nu deduc şi nu induc nimic, fiecare cu morala lui, dar, special for you, morala matincă asta şi este – neponeatno, aşa cum se întîmplă în majoritatea cazurilor în viaţă.
ca atare, la o întrebare pot să-ţi răspund, aşa cum este în realitate, dar femeia aflase mai tîrziu – s-au despărţit pentru că Vitea îţi schimbase „standardele”.

și a cîta oară realizez k în viața asta totu-i posibil…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: