Antepostscriptum

Titlul nu contează

Posted on: 2011/01/07

Am un joc al meu, încă de mică. Dacă vă povestesc, am impresia că am să mă despart pe jumătate de el, dar… poate o să vă placă, poate o să vă jucaţi şi voi… Făceam şi mai fac aşa: de cîte ori se întîmplă ceva în viaţa mea, un eveniment cît de cît semnificativ, sau poate că doar mi se părea mie semnificativ, ei bine, cînd se întîmpla ceva nou, veneam acasă şi, seara, mă urcam în cadă, lăsam să curgă apa şi, în timp ce mă acoperea, puţin cîte puţin, îmi imaginam că acel eveniment nu ar fi avut loc, nu s-ar fi întîmplat. Şi iată-mă că stau în cadă şi mă gîndesc: „Ei, hai, şi cum ar fi fost dacă nu ar fi fost… pe colo şi pe dincolo, aşa şi aşa…” Iar cînd, la sfîrşit, las apa să curgă din cadă, curg şi închipuirile mele odată cu ea, iar eu revin la realitate. Şi cînd se întîmpla să fie vorba despre un eveniment frumos, căutam şi partea bună şi cea rea, dar mai mult partea rea în închipuirile mele, ca să mă bucur şi mai mult de ceea ce s-a întîmplat, iar cînd mi se întîmpla ceva neplăcut – partea bună care ar fi avut loc dacă el nu s-ar fi întîmplat, asta ca să nu mă iluzionez şi, astfel, să tind să ies mai repede din încurcătură. Dar mie rar mi s-au întîmplat evenimente urîte, iar dacă mi s-au întîmplat, apoi din acele din care nu prea aveai cum scăpa. Nu m-am jucat în jocul acesta numai cînd a murit bunica…

Aşa, de exemplu, după ce am susţinut bacalaureatul, m-am culcat în cadă şi mi-am imaginat că l-am picat. Iar cînd am scos dopul ca să iasă apa, am bătut, fericită, din palme. Şi mai fericită am bătut din palme cînd am reuşit să intru la facultate. În copilărie apa nu curgea de nicăieri, pur şi simplu umpleam cada cu o căldare de apă fierbinte şi una de apă rece, mă urcam şi îmi imaginam cum ar fi fost dacă părinţii mei ar fi primit salariul. Fiindcă profesorii la ţară nu primeau cu lunile salariile, iar eu vroiam rochie ca a fiicei primarului… Copil prostuţ! Iar cu o zi înainte de a mă mărita, am deschis apa şi mi-am imaginat că Ion n-ar fi existat în viaţa mea. A fost greu. Cu atît mai larg am putut să zîmbesc a doua zi cînd a venit să mă ia…

Azi m-am jucat în jocul meu. Am deschis apa şi am lăsat-o să mă cuprindă în braţele ei. Şi mi-am imaginat că Raluca n-ar fi existat în viaţa mea. Cum ar fi fost? Da, n-ar fi existat acele dureri, şi atunci, în ziua ceea, eu poate aş fi stat comod în pat şi m-aş fi uitat la un film. N-ar fi existat nopţi nedormite şi eu aş fi continuat să dorm neîntoarsă, dulce, cu capul sub pernă, aşa cum îmi plăcea. N-ar fi existat retrăiri şi nelinişti pentru fiecare mic detaliu. Da, n-ar fi existat toate acestea. Dar, ia să vedem, ce ar fi existat? Acum, pe timpul acesta, ştiu sigur ce ar fi existat – balanţe şi bilanţuri contabile. Uuuu, sună trist. Eu le urăsc. Nu pot să mă laud că-mi iubesc serviciul (nu zic profesia, căci nu pentru contabilitate am fost pregătită eu la facultate). Apoi, ce-ar mai fi fost? Zile care, chiar dacă diferite, nu ar fi rămas adînc întipărite în memoria mea. Dar să ne întoarcem totuşi la ce n-ar fi existat. N-ar fi existat în blogul meu categoria „Urmaşei”, dar, ce zic?, n-ar fi existat acest blog. Poate că ar fi exitat altul, care ar fi urmărit viaţa politică şi s-ar fi plîns de ea sau s-ar fi distrat pe seama ei, sau s-ar fi jeluit cît de grea e viaţa de contabil, ca în cîntecul cela: „мы не люди, мы бугалтера…”, sau ar fi povestit cum se fac sarmalele cu stafide… Încă ce n-ar fi fost? N-ar fi fost casa plină de jucării care strîng praful şi trebuiesc îngrijite mereu, mutate dintr-un loc în altul, dar care mă distrează de fiecare dată. N-ar fi apărut raftul cu cărţi cu poveşti în casă.

Dar uite ce n-ar mai fi fost…N-ar fi fost scîncetul acesta, pe care l-am îndrăgit, care mă trezeşte din somn, care mă face să pun cartea deoparte, să las să se ardă ceapa în tigaie, să închid laptopul sau telefonul la jumătate de cuvînt, să scap rufele pe care le întindeam pe sfoară din mînă, să las bucăţica de pîine care n-a reuşit să ajungă în gură, să las chiar mîngîierea soţului şi să fug într-o clipă să văd… că a scăpat suzeta. N-ar fi fost ochişorii aceştia mari, care au început să mă ţintuiască încă de pe cînd nici nu mă desluşeau bine, care deja au început să mă caute cînd mă îndepărtez, care îmi sucesc minţile cum mi le-au sucit odată ochii tatălui ei, cărora le seamănă leit. O, Doamne!, n-ar fi existat zîmbetul acesta, gîngureala asta scumpă care a pornit, exact în noaptea de Revelion, să-mi povestească, zi şi noapte, chestii-trestii, numai ea ştie ce, eu doar presupun… Îngrozitor! Cum am putut să trăiesc fără ea pînă acum? Apă, curgi şi ia cu tine acest coşmar cum că ea n-ar fi existat!

Da, şi curgi mai repede, că Raluca dă, din dormitor, semne că e flămîndă şi n-am eu cînd sta cu capu-n nori.

4 Răspunsuri to "Titlul nu contează"

foarte frumos jocul tau, eu ma joc cu pixul si foaia , scriu ce mi-a placut si ce nu mi-a placut si cum as fi vrut sa fie … las spatii si dupa ce recitesc , las alte impresii🙂

Am citit si postul precedent, dar daca acela facea referire la un roman deja clasic, aceasta nuvela (pentru ca nu conteaza cum categorizez scrierea, odata ce nu conteaza titlul ei, desi ar fi meritat o intitulare diferita decat actuala) reda propriile trairi si emotii, ganduri, bucurii si temeri, ca nici nu stii cum ajunge din forma asta in una pe hartie.
Iar daca nu as apasa pe butonul [trimite un comentariu], oare ce intorsatura ar avea discutiile pe marginea acestui text? Hm)
Este un post care vine de la sine, trecut prin sine, trait, si descris cu capacitatea proprie de a reda cuvintele, ca exprimari verbale a celor traite.
Apreciez.
O data in plus si pentru trasnaia de joc, cat si pentru inspiratia de a-l (de)scrie.

P.S.
On topic:
Iar eu, uneori, cand privesc vreun meci sportiv la tv, ma intreb: oare ce scor ar fi fost, daca nu m-as fi uitat?)

Foarte personal, foarte frumos, inspirat. Like, like!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: