Antepostscriptum

Mărturisirile unui om mort

Posted on: 2011/02/02

Drumul se zbătea în urmă şi se grăbea să mă împingă în ograda în care am copilărit şi a copilărit şi el… Drumul la fel de trist ca şi mine. Şi vreamea de afară tristă. Şi ochii pe care i-am văzut primii în ograda copilăriei mele, roşii şi trişti, ai tatălui lui Mihai.

Iar Mihai – într-un pat de lemn, pe cît de frumos, pe atît de urît – cu ochii închişi s-a uitat la mine, rece şi mut mi-a vorbit:

„Ai venit. Şi tu ca şi toţi, ca şi mulţi pe care i-am văzut atît de rar în viaţa aceea şi pe care n-am să-i mai văd deloc în viaţa asta. De ce ne-am întîlnit atît de rar în viaţa aceea? Tu ai doar trei verişori, acum doi, şi pe toţi îi vezi atît de rar. Timp, distanţă, aşa-i viaţa – acestea sunt scuzele tradiţionale în viaţa aceea în care fugim după nu ştiu ce şi ne facem griji, şi tremurăm, şi suferim pentru nu ştiu ce… Iată, toate le-am terminat. Cu ce-am rămas? Tu ce amintiri ai despre mine? Aceleaşi, puţine, pe care şi eu le am despre tine şi le iau cu mine acolo, şterse şi îndepărtate. De ce s-a întîmplat aşa? Pentru că n-avem timp? Dar ce-ai făcut, ce-ai realizat în timpul acela pe care nu l-ai folosit ca să mă vezi? Pentru că e departe? Dar ai ajuns şi mai departe decît unde eram eu… Aşa-i viaţa? Poate… eu n-o să mai aflu niciodată cum e viaţa aceea. Am aflat doar foarte puţine şi acelea puţine amestecate cu durere.

Plîngi? Plîngeţi? Da, eu tot plîng. Voi plîngeţi acum, căci aşa se cuvine, dar, ajunşi acasă: tu – o să-ţi vezi copilul şi o să zîmbeşti şi o să uiţi, el – o să găsească rachiul ascuns bine şi o să-şi toarne şi o să uite, ea – o să-şi vadă iubitul şi o să-l sărute şi o să uite… Poate doar mama, tata, fratele o să plîngă mai mult şi poate n-o să uite. Dar eu am să plîng mereu, acolo, şi n-am să vă uit, căci nu mai am ce să ţin minte, numai pe voi – pe mam, tata, fratele, colegii, chiar şi tu, pe care te-am văzut atît de rar în viaţa aceea, nici pe tine n-am să te uit.

N-am avut timp să mă satur de viaţă şi vreau să cred că voi o să vă răzgîndiţi şi o să trăiţi, dar o să trăiţi altfel, pentru mine.”

3 Răspunsuri to "Mărturisirile unui om mort"

Timpul trece si ne trecem
Cum trec toate pe pamant
Si pe langa toate trecem
Observandu-le trecand…

eu as comenta ceva, dar nu iese nici un cuvant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: