Antepostscriptum

Un personaj extraordinar

Posted on: 2011/02/09

…este Olguţa din romanul „La Medeleni”. Desigur, am să vă las s-o cunoaşteţi singuri, citind cartea, dar am să vă arăt doar o scrisoare de-a ei, adresată surorii sale (nu de sînge), ca să vă daţi seama cît de amuzantă şi nebunatecă este.

Ia seama, Melizando! Scrisoarea mea protestează violent. Uită-te bine la ea pe masă, acolo unde ai azvîrlit-o ca să citeşti scrisoarea Benjaminului.

Adică de ce citeşti întîi scrisoarea lui? Emai interesantă deacît a mea? Nu. Cel puţin aşa e politicos să-mi răspunzi. Conţine mai multe noutăţi agreabiletandrei Melizanda, decît a mea? Nu. Asta o afirm cu certitudine. Vei simţi, citind acestea, cum vibrează scrisoarea în mîinile tale.

Ce poţi afla din scrisoarea Benjaminului? Că azi dimineaţă a sosit Olguţa la Bucureşti? Perfect. Dar asta o ştiai şi tu de ieri! Că venirea mea i-a evocat duioase amintiri… ca nişte păsărele micuţe, îngheţate de frig, care încep să ciripească drăgălaş cînd le încălzeşti în mînă? Dar asta o ştii decînd ştii că Metaforel e Metaforel! (Metaforel şi Benjamin e acelaşi om, de fapt – Dănuţ, fratele drept al Olguţei, Olguţa avînd predilecţie pentru porecle, n.a.)

Pe cîtă vreme eu îţi voi scrie ce am văzut, ce-am auzit, ce-am dres şi ce-am făcut aici, în casa Benjaminului. Vrasăzică ultima oră cu cele mai palpitante ştiri o vei găsi în scrisoarea mea, nu în scrisoarea lui. Atunci de ce scrisoarea mea stă pe masă, şi scrisoarea lui în mîinile tale? De ce?

Ce-ţi poate scrie Benjaminul? Mă întreb chiar dacă din scrisoarea lui rezultă cu claritate cel mai important eveniment al zilei de azi: sosirea mea. Cred că nu. Şi iată de ce.

Benjaminul nu cunoaşte o elementară axiomă de geometrie plană, anume că cel mai scurt drum dintre două puncte e linia dreaptă. Să mă explic. Dacă-i spun, de pildă, lui Puiu: „Cuţulachi, adă trei porţii de îngheţată – două pe fructe, una pe lapte – imediat! – Cuţulachi se uită la mine jalnic, la tine indignat, îşi ia bicicleta, coboară pe strada Neculai Gane, coteşte la dreapta, se opreşte la „Tuffli”, ia îngheţata şi se întoarce acasă, parcurgînd în sens inversacelaşi drum ca şi la dus, cu singura deosebire că la dus voia să se sinucidă şi la întors să se răcorească mîncînd îngheţata, ceea ce înseamnă că alt imbold l-a făcut să se ducă şi să vie cu aceeaşi iuţeală pe cel mai scurt drum dintre casa noastră şi cofetărie. Vrasăzică, Puiu cunoaşte axioma liniei drepte.

Ei, dacă i-aş cere acelaşi serviciu lui Metaforel, ce crezi tu c-ar face? Nu răspunzi? Şă-ţi spun eu răspunsul tău: „M-aş duce eu, Olguţa, în locul lui Dănuţ.” Dar asta nu rezolvă problema liniei drepte.

Aşadar, Benjaminul auzind serviciul pe care i-l cer, în loc să-şi ia pălăria, să plece la vale pe strada Neculai Gane, şi-ar trece mîna prin chică şi ar porni-o prin Calea Lactee, ar colinda toate constelaţiile şi după vreo cîteva sute de mii de ani s-ar întoarce cu îngheţata de la „”Tuffli”, de mii de ori topită şi reîngheţată prin temperaturile varii ale traiectului astral…

Aşa-i Metaforel! Nu poate spune un lucru simplu decît după ce-a colindat toate constelaţiile metaforelor. Îl întrebi: „Cum e afară?” îţi răspunde: „Orizontul serveşte ompletul zeilor; acuşi trebuie să vină şi farfuria cu frişcă proaspătă.” Cu alte cuvinte: soarele apune, acuşi trebuie să răsară luna.

Cum vezi, scumpă Melizandă, în această privinţă Metaforel seamănă cu Neculai. Ambii sunt adversarii liniei drepte. Atuncide ce citeşti scrisoarea lui, din care nu vei afla nimic şi nu scrisoarea mea din care vei afla totul?

Asta mă revoltă, scumpă Melizandă. Ce vrei? Nu pot suferi ca scrisoarea mea să facă anticameră! Şi fiindcă anticamera e inevitabilă, dar fiind concurenţa scrisorii Benjaminului, te voi pedepsi pe unde ai păcătuit, ca sfîntul Dumnezeu.

Deci, nu-ţi scriu nimic. Află dacă poţi ce te interesează din scrisoarea metaforoasă a Benjaminului, pe care o sorbi sub priviria furioasă şi indignată a scrisorii mele.

Olguţa.

După asta urmează un postscriptum pe două pagini, tot foarte amuzant, din care am să repet doar cîteva rînduri:

P.S. Ţi-ai şters ochii? Bun! Acuma ascultă cele ce urmează, fără să te impacientezi. Azi am chef de vorbă: sper că şi se cunoaşte! Asta-i o caracteristică a Bucureştiului. La Iaşi ai chef să taci – tu, nu eu – , aici ai chef să vorbeşti – eu, nu tu. În fond, asta-i o caracteristică a mea. Fraternizezcu Bucureştiul Limbut ca mine.

…”

Adorabil personaj Olguţa asta. Citiţi şi vedeţi şi singuri. Despre roman scriu mai tîrziu. Sunt la jumătatea volumului doi. De toate sunt trei. Nu-i chiar aşa de mult, dacă e să mă gîndesc la cele cîteva …sprezeci de volume ale romanului „În preajma revoluţiei” de C.Stere… L-a citit cineva?🙂

4 Răspunsuri to "Un personaj extraordinar"

Sta la rand cartea asta. Tot ma uit la ea si nu indraznesc🙂 Mie-mi trebuie chef special ca sa pot sa ma infrupt din ea.

citeşte prima pagină şi o să-ţi vină cheful.🙂

Da, da…cheful vine repede. Si mie mi-a placut:)

îmi pare că e cartea care place tuturor.🙂 relaxantă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: