Antepostscriptum

Călătorie la Balcic. Partea I.

Posted on: 2011/02/10

În încăperea confortabilă a agenţiei de turism îmi mirosea deja a mare; nările sorbeau aerul sărat, iar tălpile simţeau gîdilirea ştrengărească a soarelui. Glasul agentului suna ca un ecou de undeva de departe, din strada Şciusev a unui oraş pierdut în urma mea, care se pare că se numea Chişinău:
– Autocarul o să vă lase lîngă oraş, la aproximativ 500 de metri de hotel, iar de la hotel la mare sunt vreo 200 de metri.
– Bine, am dat din cap visători, cu gîndurile care se bronzau deja pe malul mării.
Pe 14 august am urcat în autocar şi am pornit spre Balcic. Am pornit spre seară, iar eu mi-am lăsat toate hainele groase la bagaj, aşa încît, pe cînd eram pe la Ploieşti, aveam aruncată peste bluziţa decoltată şi şorţii sexy, doar îmbrăţişarea răcoroasă a nopţii care se lăsa, la care se mai adăuga, tot rece şi insistentă, mîngîierea aerului fugărit prin autocar de climatizorul harnic. M-am ghemuit în braţele lui Ion, care dealtfel nu era mai breaz decît mine, dar îndura cu răbdarea demnă a unui bărbat adevărat, pe care o trăda doar clănţănitul neruşinat, dar sincer, al dinţilor, atunci cînd virilitatea masculină era furată de somnul atotputernic. Somnul ne era sacadat, întrerupt de invidia pentru sforăitul relaxat şi nereţinut al vecinilor din toate părţile, pregătiţi şi echipaţi cu toate cele necesare pentru o călătorie cu autocarul, inclusiv pernă ortopedică şi plapumă, la care mă uitam cu ochi de lup înfometat.
Vizavi de noi, peste cărarea care despărţea cele două rînduri de scaune, se odihnea o pereche de tineri deosebit de fini şi frumoşi, cu care reuşisem să schimbăm căteva vorbe în timpul popasurilor pe care le-am făcut pe drum. Ea mi-a atras atenţia prin părul său lung şi bogat, adunat într-o cosiţă neimpecabilă, împletită în grabă printr-un exerciţiu tipic al mîinilor femeieşti, aduse peste cap, la spate, care pot transforma cu dibăcie – în cîteva clipe – o coamă neascultătoare într-o cosiţă simpatică. De asemenea, ochii ei mari şi trupul zvelt şi mlădios, nu puteau trece neobservate. El atrăgea atenţia prin acurateţea portului şi ţinuta impecabilă. Eu, care am obiceiul urît să stau mereu gîrbovită sau în alte variate poze nesănătoase, mă miram neîncetat, uitîndu-mă la el, cum poţi să stai atăt de drept pe scaun, chiar şi cînd dormi. (Coincidenţa a făcut ca mai tîrziu, prin cunoscuţi comuni, să reîntînim această pereche memorabilă şi în Moldova, să ne împrietenim, să aflăm că sunt dansatori de profesie şi să-i avem în calitate de invitaţi şi la nunta noastră.)
Iar noi, zgribuliţi şi bucşiţi adînc unul în altul, făceam sforţări năprasnice să găsim căldura aceea a dragostei despre care se scrie în toate poeziile şi romanele că te încălzeşte „şi pe ploaie, şi pe ger”, şi, aruncîndu-ne, din cînd în cînd, cîte un zîmbet resemnat, ne prefăceam, pe rînd, că am găsit-o:
– Ţi-e frig?
– Ei da! Nu! Da’ ţie?
– Noko.
Apoi, peste o oră:
– Ţi-e frig?
-…nu…
Peste altă oră:
– Ţi-e frig?
– Oleacă…
– Şi mie parcă olecuţă…
Peste jumătate de oră:
– Ion, mie mi-e frig.
– Şi mie.
Peste alte douăzeci de minute, deja bărbiile vorbeau pentru noi: „ddddddddddd…”
– Al naibii de frig!
– Aha.
După o mică pauză:
– Cum crezi, mai este mult?
– Eu, ca atare, pentru prima dată merg la Balcic.
– Mda…
Pe la 7 dimineaţa, lîngă o staţie de alimentare cu petrol, un autocar moldovenesc a lepădat doi basarabeni răciţi, a căror mîini erau supărate că trebuie să care cîte un bagaj în fiecare şi a căror picioare erau şi mai supărate decît mîinile pentru că, pe lîngă bagaje, trebuie să poarte şi cîte un corp obosit de o noapte nedormită.
Balcicul ne-a întîlnit cu străluciri ospitaliere de soare şi cu privelişti ademenitoare, iar noi l-am salutat, vineţi de frig şi cu nasul plin de licoarea blondă născută de aventura nocturnă.
Ion a ridicat mîna amorţită straşină la ochi şi a hotărît, pe cont propriu, în care parte trebuie s-o apucăm. Am apucat geamantanele şi am pornit resemnaţi la drum, calculînd, fiecare pentru sine, cam cît fac 500 de metri de mers zgribulit. Trecînd pe lîngă benzinărie, Ion mi-a făcut cu capul spre o maşină luxoasă care staţiona acolo:
– Iaca cu ce se „cătăie” bulgarii…
Mi-am aruncat privirea spre mercedesul negru ca pana corbului, impunător, dar ea mi-a lunecat, nevolnică, spre numerele de înmatriculare:
– Dap’ îi moldovean. Ia! am strigat arătînd spre numere.
– Aha. Iaca cu ce se „cătăie” moldovenii în Bulgaria, a conchis Ion şi , zîmbind, am pornit mai departe.
La un moment dat, am auzit, în liniştea dimineţii, un zgomot de motor apropiindu-se urmat de un şîrîit hollywoodian al roţilor chiar în dreptul nostru. Ochiul corbului mercedesic s-a deschis somptuos şi de acolo s-a ivit un cap cu înfăţişare tipică de luceafăr banditesc, care mă face întotdeauna să păstrez o distanţă sanitară faţă de asemenea indivizi:
– Moldoveni? a tunat vocea rînjită a tipului.
„Mmmmoldoveni.”, am tremurat eu în gînd.
– Moldoveni! a răspuns Ion curajos.
– La odihnă?
– Da, la odihnă.
– Hai să vă repăd pînă la hotel.
– Mulţumim, ajungem pe jos, că nu-i departe, vreo 500 de metri, a răspuns Ion, spunîndu-i la ce hotel urma să fim cazaţi.
– Hhhî! a zîmbit cu înţeles groaznicul pămîntean. 500 de metri? Urcaţi, fraţilor, să vă arăt cum oboseşte şi maşina mea de 500 de metri aceştia ai voştri.
Împinsă din urmă de Ion şi de frigul din oase, am urcat, cu inima zgribulită de frică în cel mai dosit loc al toracelui, în luxoasa maşină.

3 Răspunsuri to "Călătorie la Balcic. Partea I."

foarte frumos scris. astept cu nerabdare continuarea!

scrii asa frumos, parca citesc un roman!

Aaaaa, splendid ai scris Victoria”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: