Antepostscriptum

„La Medeleni” de Ionel Teodoreanu

Posted on: 2011/02/23

După moartea lui Mihai multă vreme nu puteam să citesc nici reclamele de pe bilboarduri. Dar într-o zi pasiunea mea mi-a revenit oarecum lenoasă şi fără mari efervescenţe. Stăteam lungită în pat şi l-am rugat pe Ion să-mi aducă o carte de pe raft.

– Ce carte?, m-a întrebat.

– Oricare, i-am răspuns, cîntărind dacă vreau să încep o nouă lectură sau totuşi nu vreau. Sufletul îmi era negru.

– Pe asta mi-a căzut mîna, a zis Ion, întinzîdu-mi primul volum din romanul „La Medeleni”.

Am pus cartea alături şi mult timp nu m-am decis s-o deschid. Într-un tîrziu, am deschis-o.

La prima pagină, fruntea mi s-a descreţit. La următoarele cîteva, un zîmbet a început să răsară în colţul buzelor. Apoi am început să trăiesc copilăria acelor personaje şi viaţa a apărut roză pe dinaintea mea. Frumuseţe blîndă, timidă şi metaforică, frumuseţe zglobie, aş spune, în toate paginile primului volum. M-am îndrăgostit de eroii romanului, roman numai cu personaje bune, vesele, frumoase. Multe gînduri legate de Raluca mi-au cutreierat mintea, în timp ce citeam, de exemplu, asta:

„- La ce te gîndeşti, Alice?

-… La nimic… îmbătrînim… Copiii cresc mari…

– Da…

– Ca mîine-poimîne casa rămîne goală… noi mai bătrîni…

– Ce putem face?

– Nimic. Să-i creştem pe ei, şi să ne privim tot mai rar în oglindă.

Oglinzile de-acum înainte sunt numai pentru ei, ca şi noi…

Pe la sfîrşitul volumului unu eram supărată că se termină vacanţa de la Medeleni şi supărată un pic pe autor pentru că i-a ofensat🙂 pe moldoveni: „Dar constat că Moldova-i primejdioasă. Trăsătura ei esenţială, din care decurg toate celeleate, e o anumită lene, elegantă, aristocratică, estetică, cum vrei să-i spui, dar nefastă mai ales.” Spre sfîrşitul volumului trei chiar m-am luat la harţă cu autorul pentru că i-a făcut pe basarabeni împuţiţi, beţivi şi rusofoni. Am avut tot felul de sentimente citind romanul.

Volumul doi mi-a adus un fel de melancolie pentru volumul întîi, fiindcă copiii din primul volum au crescut, învaţă, se îndrăgostesc, iubesc, fac prostii. Dar tot îi iubesc la fel de mult şi le urmăresc destinele cu patimă. Medeleniul îl asociez cu Arioneştiul vacanţelor mele, iar eroii romanului sunt nişte păpuşi care joacă o piesă cunoscută, fiindcă redau exact sentimentele prin care trecem toţi la trecerea de la o vîrstă la alta.

Volumul trei vine însă mult mai grav, zîmbetul îngheaţă pe buze şi treptat, dispare, pentru ca, la sfîrşit, să lase loc lacrimilor. Eu mi-am readus aminte de Mihai şi m-am mustrat că am îndrăznit să uit practic de el, pe parcursul citirii romanului. Roman în care cel mai strălucit erou moare din cauza aceleiaşi metehne de care a murit scumpul meu verişor. Am rămas cu un gust amar în suflet, dar nu renunţ să recunosc că este un roman care te cuprinde în întregime în plasa sa şi îţi arată că orice viaţă roz poate sfîrşi în întunerec, aşa că trăieşte şi nu uita să gîndeşti că eşti efemer şi nu ştii ce ai înainte. Cu atît mai mult iubeşte viaţa şi lasă o amintire frumoasă în ea.

Un rezumat al romanului mi-ar lua foarte mult timp şi spaţiu, de asta vă las să-l citiţi şi să-l apreciaţi pe cont propriu. O să zîmbiţi mult, o să rîdeţi chiar, dar şi o să înţelegeţi că nu e o comedie, sau e o comedie caragiliană care arată cu degetul de după cortina de rîs. Lectură plăcută!

În loc de epilog: „Sunt îngrozitoare suferinţele celora care rîd mult! Suferinţa lor nu se refugiază în muşchii feţei, nici în glandele lacrimale, ci cade în adîncimile sufletului. Nu ştiu nici să plîngă, nici să se zbată. Tac şi sufăr, pironiţi de acelaşi tăiş, din ce în ce mai profund, pînă în cele mai lăuntrice ţesuturi sufleteşti.”

PS. Pentru cei ce aşteaptă partea a doua din „Călătorie la Balcic”: caut starea de spirit care m-a împis să scriu prima parte şi încă nu o găsesc. Nu vreau să fac o discrepanţă de dispoziţie între rîndurile celor două părţi, aşa că… mai tîrziu.

1 Response to "„La Medeleni” de Ionel Teodoreanu"

am sa le iau sa le citesc.Multumesc pentru recomandare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: