Antepostscriptum

„Anna Karenina” de Lev Tolstoi

Posted on: 2011/03/05

Orice roman, mai ales dacă-i mai lung un pic, mă ispiteşte să-l îndrăgesc pînă la urmă, oricîte metehne nu i-aş găsi pe parcursul lecturii. A ajuns să îmi placă, spre sfîrşit, şi „Anna Karenina”, dar cred că n-am destulă minte ca să-l înţeleg pe autor.

În primul rînd, de ce „Anna Karenina”? De ce l-a denumit aşa? Nu înţeleg. Era ea personajul principal? Nu cred. Subiectul se desfăşoară pe două linii: viaţa Annei şi a celor ce o înconjoară, pe de o parte şi, pe de alta, viaţa lui Levin şi a celor ce-l înconjoară. Îi uneşte doar societatea în care se învîrt, în rest – sunt străini. Doar la un moment dat se pare că autorul a hotărît să-i apropie, spre sfîrşitul romanului (de acolo începuse să-mi placă cartea), şi imediat se răzgîndeşte şi-i aruncă în părţi opuse (ceea ce m-a dezamăgit). Deci, dacă e să revin la întrebarea mea, se pare că romanul ar fi putut în egală măsură să se numească „Konstantin Levin”, mai ales dacă e să ne gîndim că cartea se încheie cu descrierea vieţii acestuia şi cu dezlegarea dilemei sale, pe cînd sfîrşitul Annei este atît de neemoţionant redat (cel puţin mie aşa mi-a părut) încît este ca şi cum ar fi „ca printre altele”. Ar fi fost parcă mai justificat titlul cărţii, dacă partea a opta n-ar fi existat în general şi cititorul ar fi rămas cu gîndul la visul Annei, la moartea ei subită şi şi-ar fi pus întrebări despre reacţia lui Vronski. Dar nu, autorul hotărăşte să continuie şi să ducă pînă la capăt soarta altui personaj, care pare (şi este) la fel de pricipal ca şi Anna. Aş fi deacord cu titlul şi în cazul în care subiectul ar fi o simplă înşiruire de fapte, un roman de aventuri, dar nu este aşa –  e un roman care descrie o societate, un timp, pune nişte întrebări de conştiinţă şi chiar dă, din diferite perspective, unele răspunsuri. E ca şi cum Tolstoi şi-ar fi subestimat romanul sau…🙂 l-ar fi făcut comercial (Doamne, ce prostii vorbesc, dar anume la asta m-am gîndit cînd am ajuns la capătul romanului).

Alături de „Război şi pace” acest roman ar fi putu fi, de exemplu, hai să fantazăm, „Dragoste şi credinţă” sau „Dragoste şi cuget”, dar cel mai bine – „Povara conştiinţei”. Ambii eroi caută sensul vieţii lor: Anna, care s-a sprijinit pe dragostea pasională în căutările sale, a ajuns la concluzia că totul este rău, totul este ură şi s-a aruncat sub tren; Levin, care s-a sprijinit toată viaţa pe raţiune şi care de asemenea avea înclinări spre sinucidere, ajunge la concluzia că „viaţa are un netăgăduit rost al binelui”, dar nu în baza raţionamentelor ajunge la această concluzie (de unde deducem că acestea au fost o zădarnică irosire a timpului), ci din întîmplare, dintr-un impuls al sufletului care deodată înţelege cum este el însuşi construit. Eu mai că nici nu pot trage vreo concluzie din aceste două paralele.

Totuşi personajul profund al romanului rămîne Levin şi nu Anna, care este mînată de pasiuni şi impulsuri momentane, mînată pînă sub şinele trenului. Cînd mă gîndesc la asta, dispare tot romantismul romanului. Deoarece se pare că autorul vrea să arate că adevărul stă în lucruri simple,mărunte şi obişnuite. Astfel Levin, care a avut o viaţă de om obişnuit, cu preocupări obişnuite pentru agricultură, cu dorinţe obişnuite de a-şi crea o familie, de a-şi face un rost, de a face un rost urmaşilor săi, şi care nu se lasă ispitit de o pasiune deşartă care ar fi putut izbucni la un moment dat în viaţa sa, deci Levin este cel care deţine, pînă la urmă, conştiinţa sensului vieţii. Şi mai ales interesant este că Levin descoperă că conştiinţa aceasta este sădită apriori în noi şi de aceea toţi, de la boier la mojic, ştiu cum să trăiască astfel încît să nu dea greş. Iar Anna, despre care nu putem spune că a mers împotriva legilor firii, pentru că dragostea este un sentiment firesc şi nobil, trage totuşi această dragoste pe culmi periculoase, o înţelege numai în jertfirea a tot în faţa adoraţiei persoanei sale, a frumuseţii sale. Pentru ea dragostea nu este ceva pămîntesc, ea o divinizează într-un chip periculos, căci se împotriveşte dorinţei lui Vronski de a mai face copii (şi chiar pe cel pe care îl are cu el, nu-l iubeşte),  de a-şi clarifica situaţia, a întemeia o familie… Nu, ea vrea numai dragostea nerăsfrîntă în detalii, integră, a lui Vronski. Ea îşi doreşte o viaţă de Eden care să fie o veşnică exaltare, o veşnică Nirvană, iar dragostea să fie mereu aceeaşi care a găsit-o în Vronski în primele clipe ale relaţiei lor.

Aici, cred, e şi cheia înţelegerii faptului de ce nu-şi iubea fiica pe care o avea de la omul iubit, în timp ce îşi iubea feciorul pe care îl făcuse cu un om pe care nu-l iubea. De cînd a cunoscut pasiunea pentru Vronski, Anna nu a mai putu împărţi dragostea ei în bucăţele şi nici nu avea nevoie de altă dragoste decît de dragostea lui Vronski, căci, deşi spune că îl iubeşte pe fiul său, Serioja, renunţă uşor la el. Pe Serioja îl iubea tocmai pentru că nu l-a iubit pe Karenin şi pentru că sufletul său a avut nevoie de a-şi răsfrînge tandreţea feminină asupra cuiva. Dar odată ce a cunoscut dragostea fulgerătoare pentru Vronski, nimeni altcineva nu-i putea pătrunde în inimă, nici chiar propiul copil.

Eu cred că pe Anna a păgubit-o nu numai dragostea, dar şi conştiinţa neobişnuitei sale frumuseţi şi a faptului că în general era o femeie interesantă. Ea aştepta ca toţi să se închine în faţa frumuseţii şi inteligenii sale şi a fost decepţionată cînd şi-a dat seama că cineva îşi mai poate dori, cînd o are pe ea, şi lucruri atît de banale ca familie, copii şi loc în societate.

În ciuda faptului că s-ar părea că nu mi-a plăcut de Anna, personajul care cu adevărat m-a iritat pe tot parcursul romanului a fost, de fapt, Kitty. Naiva, nehotărîta, prostuţa şi egoista Kitty. Îmi venea să mă bag în roman sau s-o scot de acolo şi să-i trag vreo două palme. În primul rînd pentru că e foarte clar că dacă Vronski i-ar fi cerut mîna, ar fi fost în culmea fericirii, l-ar fi adorat, nu şi-ar fi amintit niciodată de Levin, iar dacă şi-ar fi amintit ar fi răsuflat uşurată că nu a fost nevoită să se căsătorească cu dînsul, n-ar fi îndrăznit niciodată să-i facă scene făţişe de gelozie lui Vronski aşa cum i-a făcut lui Levin, ci ar fi căutat şiretlicuri femeieşti mai delicate, pentru că l-ar fi considerat pe Vronski un om prea „subţire” ca să suporte asemenea manifestări, mai pe scurt, ar fi fost o cu totul altă Kitty, dacă ar fi fost cu Vronski. Dar dacă nu s-a primit, ea, îndoită sub povara dorinţei de a fi măritată şi de a-şi face un rost, îl acceptă şi pe Levin şi se preface că-l iubeşte şi, pînă la urmă, din naivitate sau obişnuinţă, sau ambele, chiar îl iubeşte pentru că aşa e comod şi bine.

În legătură cu personajul Anna însă, autorul mi-a oferit o paletă întreagă de emoţii, de la simpatie la iritare, un personaj complex, aruncat în valurile vieţii care niciodată nu se ştie la care mal te vor scoate.

PS: Am mereu un zîmbet interior la auzul numelui Lev. Cum ruşilor le-a dat în cap să pună aşa nume: Lev(pentru cei care nu ştiu rusa, „lev” în traducere înseamnă „leu”)? Mă duce cu gîndul la indieni care îşi puneau nume reprezentative. La indieni: Săgeată-Iute, Pană-Albastră; iar la ruşi – Lev! Îţi şi vine să-l îndîrjeşti oleacă pe Lev: hrrrrrrrrrrr!

30 Răspunsuri to "„Anna Karenina” de Lev Tolstoi"

frumos🙂

Mi-a plăcut, pentru că sună cumva în unison cu gândurile mele… Doar că mie Ana îmi place mult. De altfel, îmi place f. mult şi …Karenin. Am văzut în el acea putere morală pe care o apreciez cel mai mult la oameni.

Kitty m-a iritat si pe mine. Dar am încercat s-o pun în contextul epocii şi m-am întrebat ce era permis pentru o femeie atunci, ce carieră făceau ele în afară de măritiş, familie şi copii… Kitty este antipodul Anei şi îmi displace de ea din acelaşi motiv pentru care îmi place Ana… care a sfidat moravurile şi a sfârşit-o tragic. Levin m-a iritat la culme. În general cuplul Kitty-Levin.

Cât despre Serioja… cred că el era pentru Ana întruchiparea acelei părţi a vieţii ei când avea un statut social şi era apreciată de societate, iar copilul lui Vronskii – rodul unei pasiuni dispretuite şi dezaprobate.

ce-mi place mie la tolstoi, asta e ca stie sa creeze personaje complexe, atit de bine lucreaza asupra lor incit ele par reale ca in viata : el ne ofera opere foarte fin prelucrate din punct de vedere psihologic
Cuplurile pe care le descrie am cunoscut si in viata.
Daca Tolstoi a intentionat sa ne demonstreze ceva prin diferenta dintre cuplurile anna – vronskii si levin-kitty, asta e diferenta dintre o dragoste pasionala pina la imposibil si dragostea calma, mai putin evidenta, dar care dureaza in timp
In privinta lui levin, cred ca tolstoi s-a investit mult in acest personaj, si cred ca e favoritul sau in carte, caci prin levin, tolstoi isi expune multe pareri personale asupra societatii: dezgustul fata de ocupatiile fara de sens ale burjoaziei din oras, intrigile, vorbele, si placerea unui back to basics printre cimpii, vaci si tarani
Pentru al intelege in acest sens cititi Voskresenie
Iar Anna mie imi place mult, din simplul motiv ca e o persoana care nu accepta jumatati de masura, nu ii este teama sa infrunte toata societatea pentru ca-si asculta inima, si de aici ii vine si pieirea: un om care sfideaza un sistem intreg se condamna singur la exil, iar asta nu oricine poate indura, si mai putin anna, pe care o stim foarte sociabila si atasata la oamenii pe care ii iubeste. De aia epizodul cu moartea ei e foarte scurt: moartea annei are loc incet, pe parcursul romanului, incepind cu clipa in care ea pleaca cu vronskii.
Nu e o carte simpla de citit: spre deosebire de multe alte romane, asta e o drama psihologica mult mai greu de digerat

Ce nu mi-a plăcut încă, deşi poate autorul a considerat că este ceva şarmant în chestia asta: a trecut foarte laconic peste însuşi actul de cădere a Annei în mrejele dragostei, de parcă aceasta ar fi fost o trecere neînsemnată în revistă şi nu unul din momentele-cheie ale romanului.
Karenin mi-a plăcut şi mie, dar uneori mi-a plăcut şi Levin, recunosc, însă îl consider un personaj prea complex ca să-mi pară veridic.
Că „nu e o simplă carte de citit” sunt absolut deacord, mie însă nu mi-a prea plăcut, însă am observat că mă gîndesc mai mult la cărţile care nu-mi plac decît la cele care îmi plac. Oare de ce?🙂

ce plăcut e să vorbeşti despre cărţi pe care le cunoaşte mai multă lume🙂

Am citit-o pe „Anna…” in rusa. Am frunzarit-o si in varinata Adevarul-ului…Cum nu ai da, traducerile fura ceva din farmecul initial, daca pot zice asa:)

P.S. Daca nu–a indiscreta, cum de reusesti sa citesti si sa rcitesti atita?

singură mă mir…🙂

Reflectie foarte puerila despre unul dintre gigantii literaturii mondiale. Nu ar strica sa citesti putina critica literara … Cel care a revolutionat romanul l-a scos dincolo de tiparele impuse la acea vreme .. a pus omenirii intrebari existentiale , a deschis portile infernului si paradisului … a schimbat omenirea prin gandirea sa … cel care le facea taranilor sai calosi si care ii elibera … nu merita o asemenea judecata de valoare asupra operei sale si mai ales asupra numelui sau … parerea mea …
Literatura mondiala a cunoscut 3 mari momente: tragediile grecesti, Shakespeare si romanul rusesc (Tolstoi si Dostoievski). Aceste 3 momente au avut loc atunci cand umanitatea era in prag de revolutie … de prabusirea civilizatiei. Romanele lui Tolsoi traiesc acea spaima, acea antietate ingrozitoare prin intermediul personajele sale. De fapt, Ana Karenine reprezinta raspunsul la romanul francez Madame Bovary de Gustave Flaubert.
http://bonheurdelire.over-blog.com/article-tolstoi-la-tempete-de-neige-et-autres-recits-46892460.html pe acest blog gasesti cateva ilustratii biografice ale lui Tolstoi.

eu sunt un SIMPLU cititor, nu fac critică literară, fiindcă nu am studii în domeniu şi nu pretind nici ca autodidact. este doar părerea şi impresia mea. nu cred că am ofensat autorul cu ceva şi nu mă îndoiesc de faptul că este un mare nume în literatura universală, ba chiar sunt convinsă de aceasta. şi mai mult decît atît, eu nu impun părerea mea nimănui.

nu a fost intentia mea sa te vexez, vreau sa te provoc sa-l cunosti mai bine pe Tolstoi, doar atat. Nici eu nu sunt critic literar:))))) Pur si simplu anumite judecati de valoare nasc stereotipuri si astea toate vin din ignoranta.
Nu-ti impui parerea, dar o publici…

dacă aş fi preluat nişte idei din critica literară (poate ai să te miri, dar citesc şi critică literară), ar fi fost mai ok? părerea mea, aşa puerilă cum e, e a mea.
eu vreau să mă înţelegi corect – nu că m-ar deranja comentariul tău, dar aş fi preferat să-mi argumentezi părerea ta referitor la ce anume te deranjează în postarea mea (în afară de gluma, căci era o glumă, aşa mi-e firea, despre numele autorului), dacă o ai, nu să mă trimiţi să citesc critică.
tu nu te-ai referit deloc la părera mea, ci doar te-ai ofensat şi ai vorbit la general despre marii piloni ai literaturii universale.

Nu vreau sa intru in polemici cu tine Victoria, ma bucur ca ai parerea „TA”, macar ca nu-i pertinenta. Ma tem ca m-as opri sa comentez fiecare aliniat si mi-ar lua mult timp. Referitor, la nume Lev-Léon-Leonardo, nu-mi trezeste nici o asociere umoristica. Nu te supara de mica mea interventie, nu am facut-o sa te supar.:)))))))))))

nu m-am supărat, mai revino😉

Doina, nafiga te legi de om? Dac tu cunosti mai bine opera lui Tolstoi, ori orice altceva, fa un blog si manifesta-te acolo.

Ce obicei prost mai avem noi moldovenii sa ne bagam peste tot cu sfaturi si cu datul din deget.

Lupule, Doina are blog.
Nu vreau să provoc neînţelegeri. Mă consider un om foarte pacifist.🙂 Eu sunt bucuroasă de orice observaţie şi, deasemenea, mă bucur că sunt susţinută.

iaka pe Karenina asta chiar m-am supărat oleacă, că face razboare pe blogu meu😉

da pe de altă parte, matincă acesta-i postul cu cele mai multe cometarii la mine pe blog. :))) iaka aşa-s de populară eu, aşa că părerea mea precis că nu prea se impune, Doina. :)))

Pe mine pacifismul nu m-a atras niciodata. Şi cu cât mai mulţi oameni văd, cărora ar trebui să le dea cineva peste nas, da şi mai bine peste bot, cu atât mai puţin mă tentează pacifismul. Dimpotrivă, eu am deseori chef să pun mâna pe o puşcă.

Şi asta nu se referă obligatoriu la Doina, care, cu blog sau fără, a fost o nesimţită în comentariul ei.🙂

ia da-mi si mie un link, vad ca are gânduri mareţe şi vreau să văd cum scrie.🙂

Lupule, vad ca esti un moldovean tipic, moldovenilor nu le place critica, lasa-‘i ca’i ghini si asa. In comentariile mele, nu exista insulte, obsecenitati, mai bine te-ai uita ce inseamna in dex cuvantul nesimtita si la cine se refera. Faza cu botul si nasul e tipica oamenilor cu apucaturi tribale care care nu pot argumenta sau persuada prin intermediul capacitatilor sale mintale, astfel aleg bata. Prefer sa nu ma intersectez cu asemenea specimente. Din moment ce cineva face publica o postare e firesc sa apara comentarii, fie ele pe placul autorul sau nu.
Faptul ca ai ramas dezamaginta Victoria ca Tolsoi nu a considerat de cuvinta sa finiseze in roman destinele unor eroi principali, asta a fost si scopul, pentru ca autorul a scos in evidenta opozitia dintre sentimente si obligatia social,(devoir social), totodata el a

Esti foarte perspicace, Doina.🙂 Îmi pare rău însă că ai înţeles fraza cu nasul şi botul la propriu.

Critica constructiva isi are locul ei, este mai ales binevenită în viaţa publică. Când însă este vorba de o chestiune privată, (iar impresiile despre o carte care vin din partea unui om care nu se pretinde critic literar ţin anume de spaţiul privat) observaţiile pot fi de regulă calificate drept lipsă de bun simţ şi de educaţie.

Să intri la cineva în casă şi să-i spui că n-a aranjat cu gust mobila este nesimţire, chiar dacă eşti designer de meserie.🙂

Apropo, dacă nici măcar nu ai pregătirea necesară să critici: iar în cazul de faţă trebuie să observ că scrii foarte neglijent dpdv stilistic şi gramatical, mai bine te abţii să dai lecţii altor oameni, zău.

Nu te obosi să-mi răspunzi.

Totodata, el a dat viata acelor miscari, gesturi (limbajului non-verbal, acele fraze netermintate, dar incarcate de un sens puternic de o aluzie, ceea ce a fost un know-how al romanului sec 19. Pentru Tolsoi, personajele si viata lor au contat mai putin, a contat mai mult problematica si complexitatea relatiilor lor. Totodata remarcam la Tolstoi aceea irascibilitate, acea convingere ca lumea nu este asa cum ar trebui. Concept tolstonian, pe care il gasim in operele generatiilor urmatoare de scriitori rusi. De exemplu, la Pilniak, care a fost asasinat de Stalin pentru Povestea lunii nestinse (nu cunosc titlul exact in romana, am citit-o in franceza) gasim referinta la acest concept.
Ana Karenine nu a fost pe placul lui Dostoievski, care l-a criticat pe Tolstoi, catalogandu-i romanul invechit, invinuandu-l de anacronism, ca descrie o societate care nu exista la acea vreme.
Eu nu ma suparam complet si pentru totdeauna pe oamenii care mi-au demonstrat ca am o opinie eronata, dimpotriva le multumesc ca au venit in viata mea si datorita carora mi-am framantat cugetul pentru a vedea lucrurile dintr-o alta prisma.
Te rog sa retragi postarea mea, si sincer, imi pare rau ca te-am suparat, eu vrut sa am o dezbatere interesanta… chiar nu am chef sa ma insulte tot felul de persoane dubase.

Chiar ma voi obosi Lupule si-ti voi raspunde. In primul rand, m-ai facut nesimtita gratuit, pe cand cel nesimtit ai fost tu vizavi de persoana mea.
1. Mi-ai numit frumoasa gura – bot si asta fara sa ma cunosti. Or, e regretabil sa dam la bot persoanelor pe care nu le cunoastem. ça va pas la tête?????
Am incercat sa-mi imaginez cum e la figurat a da peste nas si peste bot. Nu am reusit, in schimb m-a umflat rasul. Cred ca ai probleme cu sensul figurat si cel propriu. Poti sa-ti recomand literatura de specialitate. Te invit sa-mi aduci exemple unde imi lipsesc bunul
simt si educatia in postarea mea atat de „ofensatoare”. Ma irita oamenii care flecaresc aiurea.
Din moment ce chestia asta privata se numeste blog, iar postarile sunt publicate in spatiu virtual la care are acces toata lumea, internautii, chestiunea asta privata numai este atat de privata … si-ti asumi anumite riscuri… cum ar fi criticile. Sincer, eu as fi nefericita, daca blogul meu ar avea numai laude … totul ar fi uniform, fad si m-ar demotiva sa mai scriu.Totodata, internautul, trebuie sa tina cont de o anumita subiectivitate a autorului, pentru ca e vorba de o pagina personala si nu un articol al unui ziar.
Referitor, la designer, ai de mine, chiar mi-ar placea sa vina la mine in casa si sa-mi faca observatii de acest gen, mai ales daca ar fi si gratis. Ba chiar, le-as pune in aplicare.
Vizavi de pregatirea necesara, e tare discutabil ce ai afirmat tu. Eu nu risc niciodata sa dau asemenea verdicte. 1. Nu cunosc persoana. 2. Toata lumea are dreptul sa se exprime, chiar si nebunii, e un drept fundamental al omenirii. E problema ta daca ii raspunzi sau nu! 3. Faptul ca am scris neglijent nu denota ca nu am „pregatirea cuvenita”… poate nu am avut timp sa corijez greselele mecanice, pe care le-am comis in graba. Te rog sa-ti exemplifici afirmatia, precum ca am facut greseli de stil. Chiar m-ai intrigat, as vrea sa stiu care sunt ele?

„Te invit sa-mi aduci exemple unde imi lipsesc bunul simt si educatia”

Poftim:

– Reflectie foarte puerila despre unul dintre gigantii literaturii mondiale.
– Nu ar strica sa citesti putina critica literara …
– Nu vreau sa intru in polemici cu tine Victoria,
– ma bucur ca ai parerea “TA”, macar ca nu-i pertinenta.
– vad ca esti un moldovean tipic,
– mai bine te-ai uita ce inseamna in dex cuvantul nesimtita si la cine se refera.
– tipica oamenilor cu apucaturi tribale care care nu pot argumenta sau persuada prin intermediul capacitatilor sale mintale
– prefer sa nu ma intersectez cu asemenea specimente.

Toate aceste fraze conţin fie dăscăleli în adresa Victoriei, fie atacuri la persoană în adresa mea. Nici una, nici alta, nu este un semn al bunului simţ şi educaţiei, care, de altfel, nu vine în contradicţie cu libertatea de exprimare.
Daca nu ai avut intenţia să ofensezi cu aceste fraze, să ştii că chiar ai o problemă cu stilistica, pentru că intonaţia textelor tale se percepe ca una arogantă, sentenţioasă şi chiar uşor agresiva. În general, construcţiile „mai bine ai…”, „cine ţi-a spus”, „nu ar strica să” etc se percep ca lipsă de respect nu mai puţin decât insultele directe si obscenităţile. Atunci când vrei să critici pe cineva, poţi să o faci cu tact, păstrând totuşi respectul pentru obiectul criticii.

„Te rog sa-ti exemplifici afirmatia, precum ca am facut greseli ”

Dacă insişi.🙂 Aşa, doar ce mi-a sărit în ochi:

– greselele mecanice
– nu-mi trezeste nici o asociere umoristica
– sa finiseze in roman destinele unor eroi principali

De „greselele” scrise gresit🙂 nici nu vreau să mă leg. „Greseli mecanice” este o calchiere din limba rusa (механическая ошибка). La fel si cu „asocierile umoristice” (юмористические ассоциации). În limba română, se finisează lucrările de construcţie, operele literare se finalizează, iar destinele, probabil, se descriu pur si simplu.🙂

Insist să ţii cont de faptul că nu m-am apucat să fac observaţii din capul meu, ci doar pentru a-ţi satisface curiozitatea.

Doina :
Chiar ma voi obosi Lupule si-ti voi raspunde. In primul rand, m-ai facut nesimtita gratuit, pe cand cel nesimtit ai fost tu vizavi de persoana mea.
1. Mi-ai numit frumoasa gura – bot si asta fara sa ma cunosti. Or, e regretabil sa dam la bot persoanelor pe care nu le cunoastem. ça va pas la tête?????
Am incercat sa-mi imaginez cum e la figurat a da peste nas si peste bot. Nu am reusit, in schimb m-a umflat rasul. Cred ca ai probleme cu sensul figurat si cel propriu. Poti sa-ti recomand literatura de specialitate. Te invit sa-mi aduci exemple unde imi lipsesc bunul
simt si educatia in postarea mea atat de “ofensatoare”. Ma irita oamenii care flecaresc aiurea.
Din moment ce chestia asta privata se numeste blog, iar postarile sunt publicate in spatiu virtual la care are acces toata lumea, internautii, chestiunea asta privata numai este atat de privata … si-ti asumi anumite riscuri… cum ar fi criticile. Sincer, eu as fi nefericita, daca blogul meu ar avea numai laude … totul ar fi uniform, fad si m-ar demotiva sa mai scriu.Totodata, internautul, trebuie sa tina cont de o anumita subiectivitate a autorului, pentru ca e vorba de o pagina personala si nu un articol al unui ziar.
Referitor, la designer, ai de mine, chiar mi-ar placea sa vina la mine in casa si sa-mi faca observatii de acest gen, mai ales daca ar fi si gratis. Ba chiar, le-as pune in aplicare.
Vizavi de pregatirea necesara, e tare discutabil ce ai afirmat tu. Eu nu risc niciodata sa dau asemenea verdicte. 1. Nu cunosc persoana. 2. Toata lumea are dreptul sa se exprime, chiar si nebunii, e un drept fundamental al omenirii. E problema ta daca ii raspunzi sau nu! 3. Faptul ca am scris neglijent nu denota ca nu am “pregatirea cuvenita”… poate nu am avut timp sa corijez greselele mecanice, pe care le-am comis in graba. Te rog sa-ti exemplifici afirmatia, precum ca am facut greseli de stil. Chiar m-ai intrigat, as vrea sa stiu care sunt ele?

hahahahahahahaha, da tu fie esti o persoana prea sensibila, fie esti complexat, ori esti prea bine crescut. Eu chiar mor de ras. De asta sa te superi? La tine asta
inseamna lipsa de bun simt????????? Pai, tata ce-ai sa faci tu in viata, fiind atat de fragil si suparacios????? Crezi ca toata lumea face reverente???????

Imagineaza-ti toti oamenii ar trebui sa se autocenzureze. Asocieri umoristice, nu cred ca e o calchiere din rusa, eu am tradus-o din franceza. Referitor, la greseli mecanice posibil sa ai dreptate. Din cate stiu eu calchierile nu sunt greseli de stil. Cu finisatul la fel, poate ai dreptate, mie mi-o venit in gand verbul „finir”.

Toti oamenii se autocenzurează într-o măsură mai mare ori mai mică. Asta este esenţa unui comportament civilizat.

„Din cate stiu eu calchierile nu sunt greseli de stil.”

Greşeşti.

Dragă Doina, eu nu am crescut printre ciobeni, şi oamenii din jurul meu sunt bine crescuţi şi chiar fac reverinţe, dacă o cere situaţia.🙂 Ba mai şi spun mulţumesc, poftim, scuzaţi. Nu doar eu, dar şi majoritatea oamenilor cu care interacţionez ar califica „asta” ca lipsă de bun simţ, mojicie, bădărănie şi chiar porcie, dacă vrei. Poate printre văcari „asta” se consideră normal.🙂

Iar sistemul meu nervos este perfect ok, în deplină armonie cu lumea civilizată care mă înconjoară. Nu este cazul să-ţi faci griji pentru mine, ba chiar dimpotrivă.🙂

In cazul dat e foarte greu de spus care verb e mai potrivit. E nevoie de parerea unui specealist. Parca verbul a finisa e mai potrivit, pentru ca Tolstoi, de fapt, nu duce pana la bun sfarsit destinele eroilor, adica nu le construieste pana la sfarsit. Finaliza nici nu suna.

Eu cred că ar fi prea de tot să mai deranjăm şi un „specealist”.🙂
http://www.jurnaltv.md/ro/news/-a-finisa-sau-a-finaliza-60705/

Nu se vede ca nu ai crescut printre „ciobAni”, din moment ce te amesteci intr-o discutie care nu te priveste si ma ameninti ca mi-ai da la bot, chiar si la figurat. Cred ca ai depasit limitele unui dialog civilizat … mai e putin si dai cu bata-n mine.
Inseamna ca anturajul tau nu e normal, daca ar califica remarca mea porcie. Cred ca si Victoria, nu e de parere ca am comis o „porcie” vizavi de persoana ei. Hahahaha, nu am de ce sa-mi cer scuze, daca tot imi faci aluzii. Iti lipseste totalmente simtul umorului. Iar insinuarile tale si aluziile tale sunt jalnice si ma dor exact-n cot, pentru ca nu corespund cu realitatea. Nu m-am nascut nici printre vaci, nici printre oieri etc. Si daca ar fi fost asa, nu asta fac cei 7 ani de acasa. Vacar, cioban OM sa fii!!!!
Mult orgoliu, da degeaba, pentru ca nu suntem nici Tolstoi si nici Eistein.Mai mult decat penibil.
Verifica-ti likurile inainte de-a le da oamenilor spre vizionare, vezi daca merg.
Eu am incheiat discutia. Si te previn ca nu-ti mai raspund. Nu te pot ajuta cu nimic in tratarea complexului de inferioritate si nici nu vreau sa-ti dau apa la moara.

cred că dintre noi toţi, eu mă simt cel mai penibil. îmi pare rău că s-a ajuns la ceartă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: