Antepostscriptum

Ma’moiselle Nathalie

Posted on: 2011/04/08

Foarte rar se întîmplă să uităm de oamenii ne-buni din viaţa noastră, dar cel mai adesea uităm de cei buni: uităm că ne-au rugat să-i ajutăm cu ceva, uităm să-i vizităm, să le telefonăm, uităm, mai ales, despre zilele lor de naştere şi alte aniversări. Eu, ca Căscată Emerită, tot aşa am făcut: am uitat despre ziua ei de naştere. Dar, s-o luăm de la început.

Încă o dată mă închin facebookului pentru că am cunoscut-o. Înainte de a o avea în prieteni, dădeam tîrcoale profilului ei, pentru că îmi plăceau pozele, îmi plăcea anume o rochie în care apărea într-o poză şi mă tot uitam la ea şi-mi făceam planuri să mi-o cos şi eu. Fata cu zîmbet discret de pe poză m-a intrigat de asemenea şi, nici nu mai ţin minte (din nou!) cum s-a făcut că ne-am împrietenit, dar iată că, într-o zi, cu o carte la subbraţ, mă duc în centru s-o întîlnesc pe Nataşa. Eu eram burtoasă, ea era frumoasă. De aici a început, de la cărţi, mă mîndresc să spun – prietenia noastră. Ce mi-a plăcut în cel mai primul moment: vocea. Atît de mult corespunde portretului virtual, molcomă şi în acelaşi timp expresivă, ca o apă limpede, lin-curgătoare. În general, corespunde profilului virtual, ceea ce e rar în zilele noastre, şi chiar are un plus de sufletism pe care nu e chiar uşor să-l descoperi pe internet. Toate omagiile pentru ea.

Ultima dată cînd am văzut-o real, eu nu mai eram burtoasă, iar ea, cu Raluca în braţe, i-a pus un zîmbet acesteia pe buze. Şi după ce a plecat Nataşa, Raluca a plîns. I-a plăcut şi ei şi ar mai fi stat în braţele Nataşei.

Nataşa, ca şi mine, e îndrăgostită de Preda şi asta nu a avut cum să nu ne apropie. Cînd îl citesc pe Preda, îi scriu mesaje cu citate Nataşei, uneori cred că obosind-o chiar cu acestea, dar ea, ca om delicat, întotdeauna îmi răspunde cu amabilitate. Cum să n-o iubeşti?

Îmi place cum gîndeşte, îmi place cum vorbeşte, dar îi sunt cu deosebire recunoscătoare pentru un gest al ei, care, de la un om mai mult necunoscut decît cunoscut pe atunci, m-a frapat: a fost persoana care cel mai operativ a sărit în ajutorul lui Mihai, atunci, înainte de decesul acestuia, ajutîndu-l chiar efectiv, şi cel mai mult m-a susţinut şi m-a încurajat. Desigur, e o mare ruşine şi roşesc literalmente cînd mă gîndesc că am uitat s-o felicit.

Plec capul ruşinată şi totuşi şoptesc întîrziat: să ne trăieşti, Om bun!

1 Response to "Ma’moiselle Nathalie"

Super scris

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: