Antepostscriptum

„Godfather” la feminin

Posted on: 2011/04/11

Tata Bordei a avut trei fete şi s-ar părea că numele-i ar fi trebuit să se aşeze odată cu el în mormînt de n-ar fi fost fata mai mare care l-a dus, încă mai cu răsunet, mai departe, căci nimeni n-ar recunoaşteo altfel decît Vera Bordei.

În mai fiecare familie este cineva care duce steagul: la care vin ceilalţi după judecată, după milă, după împrumut şi după ajutor. În clanul Bordei – ea este: mereu ajută cînd poate, dă cu împrumut cînd are de unde, miluieşte cînd e cazul şi dojeneşte cînd trebuie. Şi nu ştiu cum se face că, deşi singură, fără bărbat cum e, mereu are de unde şi mereu poate şi, chiar ocupată în două posturi de răspundere, mereu găseşte timp pentru ai săi. Şi toţi sunt împăcaţi căci, chiar dacă uneori îi mai „miluieşte” şi cu cîte un cuvînt usturător, tot ea se întoarce şi-i mîngîie cu cealaltă mînă sau pe ascuns, din mîndrie. Dar nu din acea mîndrie înţepată care plimbă nasurile prin nori, ci din mîndria născută de viaţa aspră şi fără hodină, mîndria cea care mai just se numeşte demnitate. Soarta n-a cruţat-o de necazuri, dar nici ea nu s-a lăsat chiar în voia ei şi, harnică şi înţeleaptă, a trecut peste toate cu capul sus, chiar dacă numai ea ştia unde ascundea pernele ude de lacrimi.

Cuvîntul cel mai potrivit care o descrie este… iute: iute la vorbă precum şi la treabă, iute la mînie precum şi la împăcare, iute la dojeni, dar şi la ajutor, încît iuţeala asta ştie toată lumea cît e de dulce în esenţa ei.

Eu singură am fost pregătită îndelung pentru întîlnirea cu dna Vera, încît mi s-a făcut rece în spate cînd am văzut-o prima dată că apare de după clădirea spitalului unde am avut nenorocul să ne cunoaştem. Dar, în loc de săgeţile pe care mi le imaginam că o să i le prind în privire, am primit… un sărut matern pe frunte. De atunci m-a cucerit, chiar dacă, în sinea mea, şi acum mă mai tem să nu dau prin oale în faţa ei. Dar frica asta-i liniştitoare la toţi care-o cunosc ca frica de scutul care te apără de fapt, dar poate şi să doară cînd te loveşti de el. Însă, ca şi scutul care nu-ţi face nici un rău dacă nu te izbeşti tu în el, dna Vera nu te pune în „lista neagră” dacă n-o cauţi cu lumînarea.

Numai Raluca nu se teme de ea şi-i rîde cu toată gura cînd o vede aplecată asupra ei, stă smerită cînd e pupată şi cuminte cînd e luată în braţe de dna Vera.

Aşa cum e stimată de ai ei, dna Vera s-a făcut stimată şi de întreg orăşelul, încît partide de toate culorile au bătut la uşa ei ca s-o înainteze primar şi numai după lungi stăruinţe şi înţelepte chibzuinţe s-a lăsat înduplecată.

Aşa că, după cum vedeţi, avem cu cine ne lăuda.

Da’ voi cum vă mîndriţi cu soacrele voastre?

1 Response to "„Godfather” la feminin"

Despre asa femei se zice: sunt dintr-o bucata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: