Antepostscriptum

„Zahei Orbul” de V.Voiculescu

Posted on: 2011/04/22

Romanul mi s-a părut mai degrabă o înşiruire de nuvele captivante pentru cititor, dar fără nici o legătură între ele, decît eroul central – Zahei.

Zahei este omul scos din cadrul realităţii umane şi dotat cu puteri extraordinare – cu forţa unui uriaş – privat, în schimb, de lumina ochilor. Perde vederea la o beţie, de la un rachiu şi, odată cu aceasta, moare şi omul chefliu şi pus pe scandal de pînă atunci. Zahei începe „şcoala lui Dumnezeu”, începe să adulmece viaţă, nevăzînd-o cu ochii capului, dar simţind-o cu ochii minţii, punîndu-şi ochi în capetele degetelor de la mîini şi picioare, în urechi, în nas. Toată viaţa sa de mai departe este un lanţ de perepeţii în urma cărora Zahei este cel care rămîne în pagubă şi provoacă o milă sinceră cititorului.

Astfel, din spital este „furat” de Panteră şi dus la gunoişti, printre vagabonzi, de unde este tîrîit şi impus apoi să cerşească pe lîngă biserici. După asta nimereşte la curtea unui boier, a cărui soţie se îndrăgosteşte de Zahei şi i se vîră noaptea în pat, fiind omorîtă pentru aceasta de boier, însă vina căzînd pe Zahei. Aşa devine ocnaş, printre ucigaşi adevăraţi şi cruzi, printre nişte bestii, care, de dorul femeilor, devin pederaşti şi încearcă să-l tragă şi pe orb în cercul lor, dar nu le reuşeşte. Impresionantă este povestea cumpărării unui tînăr din alt grup de ocnaşi şi nunta dintre ascesta şi căpetenia grupului din care făcea parte Zahei. În sfîrşit, după cinsprezece ani de ocnă plină de peripeţii, Zahei aude de un popă care face minuni şi se duce să-şi recapete vederile. Ultima parte a romanului – „În satul Cervoiului” – este de fapt nuvela care a pus bazele lui, de la care a pornit ideea cărţii. Ea istoriseşte despre părintele vicios, care după o lovitură grea obţine puteri miraculoase şi devine sfînt, olog însă şi despre orbul care vine la dînsul să se lecuiască şi care începe să vadă numai în timp ce are mîinile părintelui pe creştet. Astfel, uniţi, ologul capătă picioare – datorită puterii lui Zahei care îl poartă în spate – , iar orbul capătă vederi, umblînd cu mîinile părintelui pe cap. Sfîrşitul este la fel de surprinzător ca şi toată cartea.

Romanul nu are un subiect care să se dezvolte fiind, după cum am zis, un lanţ de istorii, precum nici un eroul care să evolueze cumva ca personaj, asta neştirbindu-i din intrigă.

3 Răspunsuri to "„Zahei Orbul” de V.Voiculescu"

nu prea m-a ajutat dar totusi a fost cat de cat bun🙂

E de citit la douazeci de ani dar si de recitit oricand ai un pic de timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: