Antepostscriptum

„Shogun” de James Clavell

Posted on: 2011/06/08

Mai puţin pot să vorbesc despre valoarea literară a romanului, pentru că nu l-am citit în original, dar cert e faptul că are valoare istorică şi cognitivă impresionantă, dar mai ales captivantă. L-am citit dintr-o răsuflare, mai ales pentru că întotdeauna m-am interesat de cultura japoneză, dar pentru că şi subiectul e intrigant.
Prima ciocnire a două civilizaţii, desfăşurată în jurul anilor 1500, cînd un englez naufragiază pe insulele nipone, ţară despre care auzise doar, dar unde nu ajunsese nimeni dintre europeni pînă atunci, în afară de spanioli şi portughezi care ţineau în mare taină cărţile-pilot ce descriau drumul spre Japonia, cu care făceau negoţ din care scoteau venituri considerabile. Englezul însă făcuse rost de o carte-pilot portugheză cu ajutorul căreia ajunge pe tărîmul despre bogăţia căruia bîntuiau legende. Englezul, aruncat de furtună pe ţărîm, se pomeneşte prins în mijlocul unei civilizaţii şi mentalităţi pe care nu o poate cuprinde cu mintea sa, dar şi în mijlocul unor intrigi statale interne în care îi este dat să joace un rol foarte mare.
Deopotrivă cu englezul am fost şi eu impresionată să aflu multe despre caracterul japonez, despre înţelepciunea, calmul şi manierele acestui popor, care au rădăcini adînci în istoria acestui neam şi deja nu mă mai mir de ce n-am văzut nici un japonez în lacrimi în nici un reportaj de la ultimul cutremur devastator de acolo. Alături de englez, aflu o mulţime de lucruri interesante şi încep şi eu să simt o mare stimă pentru civilizaţia niponă şi îmi dau seama că pe bună dreptate japonezii îi considerau barbari pe europeni, care făceau baie o dată pe lună, spălau rufele de două ori pe an, dormeau în aceleaşi haine în care umblau toată ziua, făceau curaţenia stradală din capitală (Londra)dînd drumul la porci noaptea pe străzi, închideau toate ferestrele cînd căpătau vreo infecţie fiindcă erau convinşi că infecţia vine prin aer, erau plini de păduchi, certăreţi, aroganţi, lipsiţi de politeţe, nestăpîniţi, împuţiţi şi lenoşi, îmbuibaţi de dogme şi cu o mentalitate înapoiată. În contradicţie cu aceştia, japonezii – poporul pentru care onoarea, demnitatea, curajul, disciplina, seninătatea în faţa morţii şi formulele de politeţe merg în fruntea tuturor valorilor – făceau baie în fiecare seară, aveau un chimono de schimb pentru noapte, din mătase mai fină, aveau plapume care-i apărau de ţînţari, se descălţau la intrarea în casă, posedau arta masajului, cunoştinţe vaste în medicină, aveau casele şi străzile îngrijite, cu grădini cu flori, nu-şi manifestau făţiş nici un fel de sentimente, ostile sau din contra, şi tratau cu politeţe atît pe prietenul cît şi pe duşmanul lor. În timp ce femeile europene erau nevoite să îndure bărbatul care le-a fost sortit pînă la moarte, fiind un mare păcat să te lepezi de el, în Japonia se practica de pe atunci divorţul şi orice femeie era liberă să-şi aleagă soţul şi să divorţeze de el, iar bărbaţii puteau avea doar o soţie, dar mai multe consoarte. În timp ce în Europa a face dragoste era egal cu a face copii şi era un act ruşinos, petrecut mai de fiecare dată sub plapume murdare, japonezii posedau o adevărată artă a sexului şi a plăcerii în general, foloseau jucării sexuale şi nu puneau nici un fel de frîne fanteziei sexuale, vorbeau despre aceasta fără prejudecăţi şi acceptau cu uşurinţă chiar şi relaţiile dintre aceleaşi sexe. Acestea şi multe alte lucruri impresioante o să le aflaţi citind romanul, iar eu las doar cîteva fragmente mai jos:

„Educaţia începe odată ce rosteşti primele cuvinte, şi în felul acesta devine curînd o a doua natură la noi. Altfel cum am putea supravieţui aici? Mai întîi şi mai întîi îţi primeneşti mintea, alungîndu-ţi din minte că sunt oameni în jurul tău, şi te aşezi pe tine în cu totul alt plan decît ei… Anjin-san, ai băgat vreodată de seamă cîte sunete diferite are ploaia? Şi dacă înveţi să-şi concentrezi auzul în felul acesta, prezentul dispare din jurul tău, neh? Şi există nişte exerciţii nemaipomenit de bune. De exemplu, să asculţi cum cad petalele, sau cum cresc pietrele. Dar, bineînţeles, nu trebuie şi să vezi cu adevărat ce există în jurul tău, ci să socoteşti că acelea sunt doar nişte semne, mesaje către hara, miezul tău conştient, care-ţi ameintesc doar cît de trecătoare este viaţa, şi te ajută astfel să-ţi atingi acel wa, armonia interioară, armonia perfectă, cel mai de preţ şi cel mai căutat lucru în viaţa tuturor japonezilor, în arta lor…”

„Răbdare înseamnă să te stăpîneşti în faţa celor şapte emoţii: ură, adoraţie, bucurie, nelinişte, mînie, mîhnire şi teamă. Dacă le stăpîneşti pe acestea şapte înseamnă că ai răbdare şi atunci o să pricepi sensul tuturor lucrurilor şi vei fi în armonie cu veşnicia.”

„Legea s-ar putea să stînjenească dreapta judecată, dar dreapta judecată nu trebuie să stînjenească legea. Legea poate fi folosită pentru a înfrunta dreapta judecată, dar cu siguranţă dreapta judecată nu poate fi folosită pentru a răsturna legea.”

Romanul se termină… de fapt nu, el nu se termină, este un roman fără sfîrşit, deşi are o încheiere logică a acţiunii, tocmai cînd ţi s-ar părea că sunt încă atît de multe de spus…

PS. Cărţile de la Adevărul sunt tipărite cu o mulţime de greşeli, chiar cu lipse de cuvinte, nemaivorbind de litere.

1 Response to "„Shogun” de James Clavell"

L-am citit si eu pe Clavell dintr-o rasuflare. Era in perioada cind faceam cursuri de limba japoneza si eram coplesita de tot ce descopeream despre japonia si japonezi. Am citit cartea in engleza si recunosc ca revedeam pe parcursul lecturarii imaginile din film, la care Clavell a facut scenariul.

Acum citesc Gai-gin. Japonia peste 200 de ani, in care este pomenit Toranaga – primul shogun care a unificat japonia si a lasat testament pentru generatiile viitoare despre cum trebuie sa interactioneze cu strainii (gai-gin-ii).

Recomand🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: