Antepostscriptum

What the fuck?

Posted on: 2011/12/08

„…românii se împart în două clase distincte: oameni şi ceilalţi. un om e cel care are existenţă civilă, adică îşi poate valorifica şi supravalorifica orice merit, căci i se face credit prin simpla prezenţă, pe cînd ceilalţi nici nu sunt încercaţi.[…] Un om are dreptul să fie unde e, chiar dacă altul aduce meritul şi soluţia. Recent, un ministru nu a invitat oare, de pe banca minesterială, mărturisind că n-are soluţii, pe cei care au soluţii pentru remedierea crizei, să vină să i le dea, ca să le aplice el, fiindcă el niciodată n-a făcut presupunerea că dacă n-are soluţii, n-are dreptul să stea în locul acela, căci el se ştia pe sine om?”

Camil Petrescu „Patul lui Procust”

Timpul a trecut, dar clasificarea nu s-a descalificat. Recent, două cazuri asemănătoare între ele, la depărtare temporală nu prea mare, au „cutremurat” opinia publică din Moldova. Şi, deşi preambulul era cam acelaşi, au „cutremurat-o” în sensuri diametral opuse.

Fostul mare-actor, ajuns vagabond şi, prin cumul, alcoolic, probabil şi din motive de sensibilitate extremă atît de proprie sufletelor înzestrate cu talente artistice, a fost jelit de toată lumea, inclusiv de autorităţi, care s-au grăbit să-i sară în ajutor cît de operativ au putut. Desigur, alte sute de oameni talentaţi, ajunşi, poate chiar din cauza acestui talent, în pragul sărăciei, dar care au avut demnitatea de a nu se înjosi pînă la a întinde mîna în stradă, dar au contractat munci cu mai puţine afinităţi cu talentul lor, însă şi cu mai puţine parale drept răsplată, n-au decît să se descurce cum pot şi cum cred de cuviinţă.

Pe de altă parte, inginerul venit să-şi caute de lucru în Chişinău, dar ajuns să mănînce mîţe moarte, a înspăimîntat pe toţi cu grosolănia sa. Cazuri incomparabile, bineînţeles. Primul a fost sex-simbolul cinematografiei sovietice, ultimul doar un muritor de rînd. Şi desigur, cel mai îngrozitor lucru este că mîţele au căzut în mîna diabolicului, nu însă şi faptul că acesta ajuns în halul de faţă. Aici nimeni nu găseşte motiv de compătimire, căci ce fel de Om e acesta care mănîncă leşuri crude? Cam puţini stau să se gîndească, prin analogie, la vacile sfinte ale hinduşilor, cu care alte naţiuni se îndoapă bine-merci, sau nimeni nu plînge cînd se taie porcul sau cîrlanul, care pentru mine sunt tot atît de dobitoace ca şi mîţele şi cîinii, precum şi nimeni nu se scîrbeşte de lăbuţele de broaşte, servite în restaurantele franceze. În altă ordine de idei, să fie ajutaţi şi compătimiţi merită numai Oamenii, iar tu, cel care îl judeci pe mîncăciosul jerpelit de azi, dacă se va întîmpla, prin împrejurări incerte, care îţi vor rămîne enigmatice pînă la sfîrşitul vieţii, să pierzi slujba în favoarea unuia cu „o mînă mai păroasă la spate”, să ajungi, prin circumstanţe indefinibile, în stradă şi, doamne fereşte, dacă n-ai norocul să faci parte dintre Oameni, nu aştepta să ţi se aducă, de către vechi admiratoare, plăcinte calde, în boxa de pe marginea drumului, aşa ca să nu ajungi să te hrăneşti cu dobitoace strînse de sub maşini, apoi să fii capturat de PR-iştii unor oameni politici şi dus într-un azil unde să te recalibrezi. Stai liniştit, în cutia ta, pînă vine iarna, ghemuieşte-te ca să încapi mai bine, închide ochii şi aşteaptă. Moartea vine uşor pe ger.

1 Response to "What the fuck?"

Viata devine mai grea pentru ca oamenii devin mai rai. Si Protv-ul functioneaza ca un abrutizator de serviciu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: