Antepostscriptum

2011?

Posted on: 2012/01/01

Dacă am cîteva ceva (-uri, -ăli? :)) care mi-s dragi, nicidecum nu pot să alcătuiesc din ele un top. Aşa că le las fără locuri, dar cu spaţiu destul în sufletul şi în gîndurile mele:

Raluca: am să mă contrazic chiar din prima, căci ea e oricum prima.

Ciocolaaaata neagră şi priveliştea din balcon: merg împreună la mine. S-ar găsi oare vreun chişinăuian care să nu rîdă cînd cineva i-ar spune că visează să aibă casă pe M.Drăgan, în capăt? Numai pentru privelişte.

Natalia Caraman şi Andriana Garştea. Nu mă tem să le spun pe nume. O descoperire şi o redescoperire. Ele răspund la întrebarea de ce iubesc oamenii.

Am reluat legătura cu Inga. +1 pentru 2011. Dar încă n-am văzut-o. Nici nu mi-o imaginez.

Tot despre 2011: timpul care se ucide pe sine însuşi ne ucide şi pe noi. Un fel de kamikaze. Şi ideile care, după ce le scriu, devin deodată proaste.  Ele, timpul şi ideile, pot să facă parte şi din ceva (-urile, -ălile?) dragi şi din cele urîte. Timpul cînd se trezeşte Raluca şi leneveşte în pat precum şi ideile care încă nu am reuşit să le scriu fac parte din tezaurul meu cel mai scump.

În 2011 m-am eliberat de oamenii care începeau să mă irite, precum şi de Facebook şi Odnoklasniki.

În general, 2011 arată cam ca una din ideile mele scrise: a fost bun pînă n-a trecut. Acum nu mi se mai pare bun. Pentru că 2012 TREBUIE să-l întreacă.

4 Răspunsuri to "2011?"

„m-am eliberat de oamenii care începeau să mă irite”, buna asta🙂
si eu pot sa ma laud ca abia in 2011 am devenit adepta Hedonismului, existenta mi-a devenit considerabil mai usoara, pe bune🙂

P.S. si eu ma bucur ca te-am descoperit, esti unul din oamenii cu care ma vad rar, dar imi fac plinul de inspiratie pentru mult timp inainte.

dar ce onorata ma simt:)
Eu nu cred ca ideile, odata scrise, devin proaste.Poate nu sunt expuse in cea mai potrivita forma, poate nu ai gasit cuvintele cele mai bune, dar astea se pot cizela.
Imi pare ca esti neincrezatoare in ceea ce faci si ai avea nevoie de incurajari sau aprobari. Ce scrii este copilul tau. Ce faci – tot asa. Intotdeauna ni se pare ca inainte era mai bine, pentru ca uitarea netezeste colturile.
eu tot am problema asta. Cand scriu ceva pe blog ma las furata, cred ca foarte greu as putea sa vorbesc asa cum scriu. Apoi, cand cineva comenteaza, raspund cu o banalitate. Practic nu acord credit la ceea ce scriu. N-am incredere in mine pan la capat, pentru ca parca nu-mi pare ca ce-i important pt mine, e important si pt altii. si pentru ca dupa ce am scris, dupa ce a trecut valul, nici eu nu mai iau in serios ce-i acolo.

ştii, 2012 e chiar mai bun: am tot mai multă încredere în mine şi, recitind ce am scris n-am mai ars, că-mi place🙂
mulţumesc de susţinere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: