Antepostscriptum

„Blackwater. Ascensiunea celei mai puternice armate private din lume” de Jeremy Scahill

Posted on: 2012/05/16

Aş defini cartea ca o continuare sau, mai degrabă, completare a cărţii citite anterior, despre care v-am povestit. Dacă în cartea lui John Perkins aflăm despre cum imperialismul american elaborează scheme frauduloase de afaceri şi finanţări pentru a prinde ţările în cursa lui, atunci în cartea lui Jeremy Scahill aflăm, practic, despre susţinerea armată a acelor planuri, prin proiecte de externalizare a forţelor armate oficiale către companii private, a căror activitate devine din ce în ce mai dubioasă, dar şi prosperă şi, ce e mai grav, beneficiară a impunităţii şi a protecţiei administraţiei de stat.

Una dintre cele mai mari reprezentante ale acestor companii, „Blackwater”, şi-a început activitatea cu mari dificultăţi, prin 1998, ca o companie de instrucţie în domeniul militar, în Carolina de Nord. După evenimentele din 11 septembrie 2001, prestigiul, contractele şi profiturile acestei companii explodează şi cresc exponenţial cu fiece an.  De asemenea, cresc capacităţile acesteia, domeniile de activitate, numărul de angajaţi şi de ţări în care aceştia sunt dislocaţi. Se consideră că numărul lor atinge pînă la 2700 de mercenari activi, dislocaţi în cel puţin nouă ţări ale lumii, şi încă 21000 de soldaţi care ar putea fi apelaţi la necesitate. Cu un asemenea efectiv, armata Blackwater ar putea răsturna guvernele multor ţări.

Destul de epice sunt capitolele referitoare la Erik Prince, întemeietorul şi proprietarul companiei, fanatic religios de dreapta (unii soldaţi Blackwater se numeau cavaleri ai Ordinului de Malta şi considerau că duc un război sfînt creştin; destul de periculos pentru lumea musulmană unde erau dislocaţi); la Cofer Black, unul dintre personalităţile de bază ale companiei, fost agent CIA, cel care a avut meritul de al captura pe teroristul nr.1 din lume de pînă la ascensiunea lui bin Laden, Carlos Şacalul; la recrutarea comandourilor chiliene, ocazie cu care acumulăm ceva cunoştinţe istorice despre Chile. Dar, în cea mai mare parte, cartea vorbeşte despre operaţiunile periculoase şi inumane ale mercenarilor în Irak (în calitate de agenţi de securitate ai oficialilor). Cu toate acestea, nu sunt ignorate nici capitolele referitoare la acţiunile şi incidentele din Afganistan, Iordania, chiar din SUA, unde soldaţii privaţi chipurile au dat o mînă de ajutor la înlăturarea consecinţelor uraganului Catrina, ocazie cu care şi-a deschis o nouă direcţie de dezvoltare în acest sens.

Iată şi cele cîteva incursiuni în carte pe care le-am selectat:

„Existenţa unei armate puternice din umbră permitea purtarea unui război nepopular, dus de soldaţi a căror moarte nu era contabilizată şi nici raportată. A servit la păstrarea unei ciorne, care putea face continuarea războiului nejustificabilă din punct de vedere politic, neoficial. A distrus, totodată, diplomaţia internaţională, pentru că administraţianu avea nevoie să construiască o coaliţie a voinţei: a închiriat o forţă de ocupaţie. Erau angajaţi mercenari din ţări care nu aveau interes direct în război sau ale căror guverne naţionale se opuneau războiului şi erau folisiţi dretp carne de tun ieftină.

„În limbajul de stradă, ei sunt traficanţii, iar guvernul este dependentul de droguri. Aceste companii nu sunt simple mere stricate. Ele sunt fructele unui copac otrăvitor.”

„Noua conducere civilă de la Pentagon (se vorbeşte despre administraţia Bush)a preluat puterea avînd două ţeluri importante: schimbarea regimului politic al unor state considerate de importanţă strategică şi punerea în aplicare a celei mai rapide operaţiuni de privatizare şi externaşizare din istoria armatei americane – o adevărată revoluţie a sistemului militar. Această campanie a devenit de neoprit după 11 septembrie.”

„Astăzi, Blackwater numără peste 2300 de mercenari desfăşuraţi în nouă ţări, inclusiv în SUA. Are o bază de date care conţine 21000 de foşti membri ai Forţelor Speciale, soldaţi şi agenţi guvernamentali în retragere su pensionaţi, pe care îi poate convoca în regim de urgenţă. Blackwater are propria flotă alcătuită din peste douăzeci aparate de zbor, inclusiv elicoptere de atac şi o divizie de supraveghere antiradar. Sediul central din Moyock, Carolina de Nord, cu o suprafaţă de aproape 30000 de metri pătraţi, este cea mai mare bază militară privată. Compania are propria divizie de spionaj, numărînd printre directori nume importante de foşti oficiali militari din domeniul informaţiilor secrete.”

„Cu forţele armate interne împuţinate pînă la limită şi un proiect abandonat din motive politice, guvernul american încearcă din răsputeri să găsească aliaţi ai ţării dispuşi să participe la operaţiunile de ocupaţie din „războiul mondial împotriva terorismului”. Dacă armatele naţionale ale altor state nu se vor alătura „coaliţiei celor doritori”, Blackwater şi aliaţii săi au o altă soluţie: o internaţionalizare alternativă a forţei obţinute prin recrutarea soldaţilor privaţi din lumea întreagă. Chiar dacă guvernele străine nu sunt interesate, soldaţii străini – mulţi provenind din state care se opun războilui condus de SUA – pot fi totuşi înrolaţi, în schimbul unui anumit preţ. Acest proces, afirmă criticii, reprezintă o subminare a însăşi existenţei principiilor de suveranitate şi autodeterminare ale statului naţional. Folosirea tot mai accentuată a contractorilor face ca războaiele să fie mai uşor de stîrnit şi de purtat; e nevoie doar de bani, nu şi de cetăţeni.”

Despre primul lider socialist ales pe cale democratică şi răsturnat de SUA, ştiţi de ce?

„… „calea chiliană către socialism”. Acesta a inclus naţionalizarea industriilor, implementarea sistemelor de sănătate şi învăţămînt conduse de guvern, redistribuirea pămîntului, campanii împotriva analfabetismului şi programe prin care se oferea gratuit lapte copiilor.”

Şi unele declaraţii ale oficialilor americani despre regimul incomod:

„Nici măcar o nucă sau un cui nu vor ajunge în Chile cît timp Allende e preşedinte. Vom face tot ce ne stă în putere să condamnăm statul şi locuitorii lui la foamete şi sărăcie.”

Iar soldaţii armatei generalului Pinochet, cel care l-a dat jos pe Allende, înarmaţi cu dorinţa de sînge şi teroare, au ajuns, într-un tîrziu, soldaţi privaţi ai Blackwater. „Ceea ce ar trebui să fie o ruşine naţională se transformă într-un avantaj de piaţă datorită privatizării războiului din Irak.”

„Agenţiile de informaţii americane şi armata au folosit companii aviatice private pentru a „trimite” prizonieri în toată umea, în special în timpul „războiului împotriva terorismului” al administraţiei Bush. Prin acest program clandestin, prizonierii sunt uneori duşi în ţări cu probleme serioase de respectare a drepturilor omului, unde sunt interogaţi departe de orice supraveghere sau procese care s-ar impune.”

„Programul de extrădare nu a fost înfiinţat de administraţia Bush, ci a luat fiinţă în timpul administraţiei Clinton, la mijlocul anilor 1990. CIA, cu aprobarea Casei Albe şi a unei directive prezidenţiale, a început să trimită suspecţi de terorism în Egipt, unde, izolaţi de legile americane şi procesele corespunzătoare, puteau fi interogaţi de agenţi mukhabarat.”

„Se răpeau oameni din Afganistan, Pakistan şi alte locuri fierbinţi şi erau duşi la închisoarea americană de la Baza Guantanamo, Cuba – majoritatea urmînd a fi reţinuţi ani de zile fără a fi acuzaţi, declaraţi inamici combatanţi şi fără acces la vreun sistem juridic. Alţii erau ţinuţi în închisori de iad din Afganistan şi alte ţări.”

„Blackwater are puterea şi influenţa asupra administraţiei care face să creadă că poate fi o forţă mai puternică decît NATO, de exemplu, într-un loc precum Darfur. Ceea ce înseamnă că, dintr-o dată, ai o companie care operează pe profit, plimbîndu-se în jurul lumii, mai puternică decît statele; poate induce schimbarea de regim, probabil, acolo unde vrea să meargă; se pare că are tot sprijinul necesar din partea administraţiei. Se ridică semne de întrebare legate de democraţii, influenţă politică în lume, despre relaţiile din unele ţări. Cine determină de fapt pacea şi războiul în lume?

Cine determină de fapt pacea şi războiul în lume? 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: