Antepostscriptum

Poveşti moldoveneşti: Sănătate din plin!

Posted on: 2012/06/08

Soţii corupte ale anticorupţilor, femei tinere cu vise îmbătrînite şi capi cu mintea-n fund… toate astea mai treacă meargă. Vorba aceea: „Sănătoşi de-am fi…” He-he!, am fi, neică, dacă nu ne lasă… medicina.
Aşa, de exemplu, numai bine te-ai născut, abia o lună-două de-ai făcut, că au şi venit să te vaccineze. Toate bune şi frumoase, numai că în loc de vaccinul inofensiv pe care îl meriţi la vîrsta aceea fragedă, asistenta medicală de pe sector se învredniceşte să-ţi vîre-n popo nu altceva decît controversatul, la aceea vreme, vaccin antigripă, nu alta decît A(H1N1). Se întîmpla prin 2010, pe atunci pe cînd cam fiecare al doilea stătea la îndoială dacă să pună sau nu vaccinul cu pricina, fiindcă se făcuse multă vorbă în jurul autenticităţii (nu atît a vaccinului, cît a gripei însăşi) şi efectivităţii lui. Nu se ştiau mai ales urmările unui astfel de vaccin. Ce se ştia cu certitudine însă, la vremea aceea, e că vaccinul era destinat persoanelor de la 16 ani în sus. Mămica bebeluşului cu pricina, care nu e mai departe decît cumnata mea, observînd manifestările stranii ale copilului său, imediat după aplicarea injecţiei respective, s-a interesat medicului de familie asupra cauzelor posibile. După ce a purtat-o cu vorba timp de o zi cum că asistenta ar fi greşit doza, dar cică „nu-i nimic straşnic”, au recunoscut, în cele din urmă, că aceea îi introdusese un cu totul alt fluid decît cel destinat bebeluşului… Măsurile care s-au luat în cazul de faţă aproape că nici nu mai contează, nu au ajutat-o pe proaspăta mămică să doarmă mai liniştit de frica posibilelor efecte.

Şi cînd parcă mai trecuse timpul şi se mai împăcase şi ea cu medicii şi medicina, ce credeţi? – i-au făcut-o din nou! Chiar azi, cînd mă gîndeam să scriu despre o anume moldoveancă, care de data aceasta nu-i nici proastă, nici nacealnic, ci pur şi simplu infectată de virusul curajului îndrăzneţ la superlativ-negativ, pe nume tupeism, m-a sunat cumnată-mea şi a turnat gaz pe foc: de o săptămînă o arde febra, iar procedurile fizioterapeutice care i-au fost prescrise (în locul antibiotecelor pe care le solicitase însăşi pacienta) pentru mastita atestată (e deja mămică a doua oară, cu un bebeluş tot de vreo două luni; are un prag, sărmana, la vîrsta asta a copiilor…), n-au făcut decît să-i mărească cu mult mai mult zona afectată, s-o facă mult mai dureroasă, să-i blocheze complet laptele matern şi s-o arunce într-un ciclu neîntrerupt de temperaturi corporale cuprinse între 38-40 de grade. În cele din urmă, i-au prescris acele antibiotece pe care le ceruse încă de la început şi „au sfătuit-o” să se interneze în spital, tu lu’ mama lor de medici, mînca-i-ar!

Nu pot decît să sper că are o stea norocoasă, căci să te bazezi pe faptul că te salvează medicina noastră e ca şi cum te-ai baza pe un bilet de  loterie să te facă bogat.

Vă spuneam despre o doamnă, haideţi să vedem cu ce se laudă. Dar se laudă, oameni buni, cu multă aroganţă şi cinism. Pe doamna Nadejda C. am cunoscut-o cînd eram însămi internată în spital, în primele luni de sarcină. Era medicul care îmi fusese recomandat şi aveam deplină încredere în dumneaei, neuitînd „s-o mulţumesc”, aşa cum ea însăşi nu uita să-mi amintească. Ei, şi cum e moda pe la noi, ca orice moldoveancă care îşi face griji pentru viitoarea odraslă şi modul în care va veni pe lume, influenţată şi de diferite istorii despre cum nasc femeile neasistate, pe unde nimeresc şi cum nimeresc, îmi pun şi eu de gînd să „mă programez” la dumneaei pentru evenimentul multaşteptat. Am adus vorba despre chestia în cauză cînd mă externam din spital, imediat după ce îi vîrîsem „mulţumirea” între paginile cartelei mele medicale. Cînd a auzit despre ce merge vorba, doamna Nadejda a aruncat ochii pe pagina din cartelă unde era indicată profesia mea, s-a interesat şi de cea a soţului şi, convingîndu-se că nu „tîrîim galoşii de azi pe mîine” s-a grăbit să mă anunţe că fără cel puţin 300 de euro ea nu iese din casă.

– Am şi eu familie, nu am de gînd să pierd timpul pentru un oarecare o sută de euro acolo.

Ei, m-am gîndit eu, femeia e corectă, la urma urmei, m-a pus în cunoştinţă de cauză, să nu-mi fac iluzii deşarte, mi-a înmînat „price-list”-ul, chiar dacă cu un limbaj cam bruscat şi ascuţit, de parcă eu deja născusem şi refuzam să-i plătesc, ei, bine, deja ţinea de mine să accept sau nu. Mă întorceam în salonul meu cu gîndul că galoşii mei cam cu greu o să tîrîie acei „cel puţin 300 de euro” şi, ajunsă acolo, cu gîndurile acestea, nu ştiu de ce mi-a atras atenţia inscripţia cu litere de-o şchioapă de pe uşa salonului: „Dacă sunteţi martorii unui caz de corupţie…” sau ceva de genul acesta, „apelaţi la nr. de telefon…” şi peste numărul de telefon era lipită o foaie cu lista medicilor din secţia respectivă. Asta în caz că chiar îi trece prin cap cuiva să apeleze.

Uitasem deja de doamna Nadejda, cînd mi-a adus aminte de ea o prietenă, prisă într-o capcană mult mai delicată. Rămăsese însărcinată cu cel de-al doilea copil şi, din motive întemeiate (printre care şi cel că încă mai era studentă la medicină), dorea să întrerupă sarcina. Cineva îi recomandase pe medica în cauză (uimitor cum toţi o recomandă!) şi iat-o pe Victoria faţă în faţă cu doamna Nadejda. Apelase la metoda cu pastila, iar doctoriţa, care e de altfel şi profesoară, îi făcea exlicaţiile de rigoare, fără prea multe menajamente:

– Iaca, vezi pastila asta? O bei amu’, de faţă cu mine, şi-l uşiz (e vorba, cum-necum, de o fiinţă, chiar dacă e numai un embrion; n.a.). Ai mai născut, ştii ce-i asta durere, aşa că n-o să te miri – cam aşa ceva te aşteaptă. Iar peste două zile o bei şi pe a doua şi terminăm afacerea.

Victoria, după asemnea încurajări, a ajuns jumătate moartă ea însăşi acasă, iar cînd am întrebat-o cît a costat-o „afacerea”, mi-a spus că pentru cele două pastile doamna Nadejda a cerut 1500 lei, apoi, cînd soţul Victoriei a adus vorba că aceasta e studentă chiar la medicină, profesoara s-a mai înmuiat:

– Ei, dap’ ce n-aţi spus? 500 de lei. Las’ că am eu din cine scurge, nu chiar dintr-ai noştri…

Umană, vorbă să fie!

Copii se nasc în fiecare zi, la urma urmei, şi cu atîtea recomandări din toate părţile, două-trei naşteri pe săptămînă tot pică pe partea ei. Poate dacă mergeam să nasc la ea, mai aflam cîte ceva şi despre profesionalismul ei atît de lăudat, cu toate că atîta timp cît am stat în spital, a tot trimis o fetişcană să mă examineze şi nu şi-a mai bătut capul cu mine pînă cînd a venit timpul să-i mulţumesc.

P.S. A,da! Fetele însărcinate care au trecut prin spitale probabil cunosc faza cu soluţia fiziologică pentru perfuzii precum şi cu restul medicamentelor asigurate de stat. Ba că-i începutul anului şi încă nu le-au adus, ba că-i sfîrşitul anului şi s-au terminat:

– Dacă acceptaţi să vă asiguraţi cu medicamente pe cont propriu, vă internăm, dacă nu…

Puncte-puncte.

11 Răspunsuri to "Poveşti moldoveneşti: Sănătate din plin!"

Buuuni medici avem😦.. Am trecut prin „cabinetul” lor.
Un medic neurochirurg (imi scapa numele, nici nu merita) la o saptamina de la nasterea copilului nostru ne-a examinat si ne-a spus ca va fi un copil debil….
Exact asa franc in fata sa le spui parintilor ca copilul lor va fi DEBIL.. Acestea nu pot fi numiti medici, dar oameni cu atat mai mult…
Acest copil „debil” citeste si rezolva exercitii de la virsta de 5 ani…

Tina, întradevăr, exemple sunt foarte multe, medicina noastră cam şchiopătează, mai ales din cauza factorului uman, dar desigur că nu trebuie să uităm faptul că mai sunt şi oameni printre oameni, am dat în viaţa mea şi de medici de treabă, numai că articolul acesta nu era despre ei. Am să scriu vreodată şi despre aceştia.

Bravo, Victorita… Se vede ca ai timp mai mult pentru scris. Cum se adaptaeza Raluca la gradinita si tu fara ea?🙂

tocmai că atunci cînd e Raluca la grădiniţă nu fac nici o brînză, mă învîrt de colo-colo şi nu-mi mai găsesc locul. scriu, mai mult, noaptea.
plînge, mititica, mi se rupe inima. azi încerc s-o las şi pentru somn, dacă va vre să doarmă acolo.

Bafta voua!

Eu am fost ieri la Chisinau si in cele cateva ore libere am trecut sa vad un bebelus nou nascut al unor prieteni. Ma uitam la oras si nu stiu cum imi parea un castel construit pe nisip. 300 euro pentru o nastere, tot euro pentru botezuri, nunti,lanturi de aur groase la gaturile si mainile oamenilor etc. Tara este saraca! de unde aceste pretentii? Si daca n-ai? Te lasa sa mori acolo?

nu, să naşti singură… dacă poţi şi cum poţi.

ce înseamnă să n-ai 300 de euro? trăieşti în Moldova şi vrei să faci un copil? adună, mai întîi, 300 de euro!

tot asa este si aici….numai ca taxa poate fi mai mare. de la 400 incolo…pentru un medic dedicat, sau cam 200 aluia care-i pe tura cand nasti tu (asta eu am adunat aici info de la 2 nasteri diferite)
si in afara de nastere, orice vizita la medicul de familie (pe care esti obligat s-o programezi si pentru care deja medicul tau ia bani, indiferent ca tu folosesti serviciile lui sau nu), orice vaccin, analiza etc…

Eu am nascut fara sa platesc nici un ban… nu chiar atat de recent ca tine, e drept, dar tot in perioada cand se dadeau bani. Nimic oribil nu mi s-a intamplat, nici mie, nici copilului. In acelasi salon cu mine era o femeie care a avut complicatii cardiace, au venit s-o consulte medicul de garda, seful sectiei, un profesor, au mutat-o la terapie intensiva, n-a platit nici un ban. Cred ca frica asta de nastere are ochii mari, si femeile platesc pentru ca li se pare ca medicii vor face ceva, ce n-ar face gratuit, si asta nu-i adevarat. Si tot ele propaga mitul despre doctorii-macelari, care mai ca te lasa invalid in caz de ceva.

In acelasi an cu mine, o colega a mea cauta un doctor care sa o asiste la nastere pentru o atentie gen o sticla de brandy, si era foarte revoltata ca nimeni nu accepta. Nici eu n-as accepta.

La fel, oamenii platesc benevol pentru reparatii, jaluzele, mobila, adaosuri la salarii etc la scoli si la gradinite, ca pe urma sa se planga ca pedagogii sunt corupti. Pe cand de fapt este un fel de linguseala din partea parintilor. Carora li se pare ca jaluzelele o vor face pe invatatoare sa lucreze mai cu inima si sa faca din copiii lor niste genii. Si un fel de competitie intre pedagogi la tema parintii cui au facut in clasa mai frumos.

exact, dar despre toate acestea, chiar dacă numai tangenţial, în ultima parte a trilogiei. „poveştile” sunt un preludiu, dar, oricum, nu sunt chiar poveşti. cu un anumit scop arăt, deocamdată, partea cea mai rea.
exemple pot fi sute şi de o parte, şi de alta. şi nu numai la noi, cum a confirmat şi Andriana.
personal, ca să dau şi eu un exemplu propriu, deasemenea fac parte dintre oamenii care nu aruncă şi nici nu pot să-şi permită să arunce bani în vînt. recent, dacă veni vorba de grădiniţă, am refuzat să plătesc o sumă care mi s-a părut f.mare pentru reparaţii. am cerut devizul de cheltuieli şi, pentru că nu mi s-a dat, am plătit doar jumătate, cît am considerat că este raţional, după ce am aflat ce fel de reparaţii se planifică. faptul că nu s-a mai insistat, m-a convis încă o dată despre „planurile” reale asupra banilor mei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: