Antepostscriptum

Pentru ea

Posted on: 2013/02/21

Dimineaţa, mă trimite la lucru: „Du-te a Motacom!”.

Seara, cînd revine de la grădiniţă, are o formulă specială de salutare: „Dă buboana!”.

Răspunde cu întrebare la întrebare: „Cine a rupt revista?”, „Cine?” sau „De ce ai pus plastilină în păr?”, „De ce?” sau „De ce ai scris cu carioca pe ştrampi?”, „Daaaaaa???”

Îi spune „Iuia” (Iulia) celei căreia toţi copiii îi spun „Bunicuţa”, adică educatoarei de la grădiniţă, pentru că ştie că are doar două bunicuţe şi deasemenea ştie că cea mai frumoasă formulă de politeţe e numele.

Are un ţap ispăşitor universal: „S-a spart balonul!”, „Dima spat baonu! Ai, ai, ai, Dima!” sau „Nu mai este suc.”, „Dima a uat sucu! Ai, ai, ai, Dima!”. Dima e un băieţel din casa vecină.

Are o consolare universală pentru mama şi tata, dar în cazul lui tata sună mai bine: „Nu pigi, tata. Eti fată male!”.

Are un contraargument universal pentru orice calificativ: „Eşti urîtă?”, „Iaiuca nu iuită, Iaiuca male! Tata iuită.(sau, mă rog, cine a avut norocul s-o provoace)” sau „Eşti rea?”, „Iaiuca nu ea, Iaiuca male!”.

Are două lucruri indispensabile pe care le poartă în geantă – telefonul şi binoclul, despre care crede că-i fotoaparat, pentru că-l pune la ochi, îl direcţionează spre cineva şi ordonează: „Zibete!”.

Nu suportă să am părul prins. Îmi scoate elasticul sau orice altceva cu ce-mi prind părul şi, mulţămită de rezultat, mă admiră: „Ce fumoooooos…”

Ştie mai multe ţări pe harta lumii, decît litere în alfabet. Şi ştie că în Canada e Sasa, în SUA – Obama, în India – elefanţii, în Australia – cangurul, în Brazilia – carnavalul, dar e supărată pe mama pentru că încă n-a aflat ce este în Noua Caledonie (mama a aflat despre Noua Caledonie, atunci cînd ea a întrebat-o, indicînd cu degeţelul pe hartă: „Ata ce-i?”).

Are o poezie preferată: „Oaia pune clopoţelul/Iute-mbracă cojocelul,/Rupe din cîmpie-o floare/Şi porneşte la plimbare.”, dar periodic schimbă „oaia” cu „vaca” sau orice alt animal. Au fost cazuri cînd a schimbat-o cu „mama”, dar şi cu „Iuia”.

E foarte greu s-o bagi în baie, iar dacă intră – e foarte greu s-o scoţi.

Poate să spună girafei „giafa”, dar îi place mai mult s-o boteze „oasea”; poate să-i spună lui Sergiu „Segiu”, dar „Siusiu” îi este mai aproape de suflet.

Nu prea găseşte limbă comună cu fetiţele din grupă, iar Siusiu e cel mai bun prieten printre ceilalţi băieţei, respectiv păpuşile sunt în dizgraţie în casa noastră, iar maşinuţele şi puştile improvizate stau la loc de cinste. „Sasa” e idolul ei, iar dacă Saşa ar fi de vîrsta ei şi n-ar fi în Canada, cred că ar fi cu o poziţie mai sus decît Siusiu.

E minunată.

Nu pot s-o dezamăgesc.

6 Răspunsuri to "Pentru ea"

ca toți copiii, mai puțin faza cu țările de pe hartă, acolo chiar ”maladeț”

pentru tine-i ca toţi copiii, dar pentru mine-i deosebită. e unică.

hey, normal că-i unică, e copilul TĂU🙂

Cit de dulce, despteapta si hazlie este si cita bucurie aduc ei in viata noastra, acuma poti sa iti mai inchipui viata fara copil? cit de greu nu ar fi da ei sint o minune, incerci sa savurez orice clipa ca tare repede cresc!

La noi Ion e vinovat de toate, un coleg de la gradinita. Zilele trecute a avut varicela, daca o intrebai de ce este verde, ea raspundea ca Ion a facut buba.

tu nu strivesti corola de minuni a lumii🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: