Antepostscriptum

„Dragoste” de Loredana

Posted on: 2013/04/06



DSC_8526DSC_8527DSC_8512
DSC_8529DSC_8530DSC_8533

A fost distractiv, chiar dacă mă aşteptam la mai mult. În general, a fost bine, a fost… show. Am avut impresia că momentele cînd Loredana ieşea să-şi schimbe ţinuta (a schimbat cinci sau şase ţinute), chiar dacă bine umplute cu alţi artişti, dansatori sau instrumentişti, rupeau un pic din atmosferă şi, la fiecare revenire, era nevoie ca artista să „refacă” energia cu care îşi dorea să încarce spectatorii.
Show-ul a fost bine organizat, dar aveam un pic impresia (probabil greşesc, sper) că Loredana era mai dedicată show-ului însăşi decît spectatorilor. Nu vreau să vă fac impresia greşită că concertul n-a meritat timpul, banii, energia, speranţele cheltuite cu el. Pur şi simplu, eu nu eram apriori o mare admiratoare a ei, m-am dus de dragul distracţiei pe care am şi găsit-o.
Chiar dacă nu sunt un fan Loredana, îmi place prestaţia ei, o consider talentată şi cîteva dintre piesele ei chiar îmi plac foarte mult.

După concert, încă un spectacol. De data aceasta, moldovenii s-au dat în spectacol, îmbulzindu-se şi certîndu-se în holul Palatului Naţional pentru dreptul de a intra primul în cabina Loredanei. Cineva din staff-ul Loredanei m-a invitat să trec printre primii, pentru că eram cu copil mic (n-am făcut prostia s-o iau pe Raluca la concert, nu cred că a fost un spectacol potrivit pentru copii, dar ea a venit să mă ia acasă, împreună cu tăticul ei. Am regretat că mă băgasem cu ea acolo.), iar cineva din mulţime mi-a făcut probabil un reproş sau ceva de genul, că n-am văzut legătura: „Am avut şi noi copii!”. E ceva specific moldovenesc chestia asta de a arunca replici fără sens, doar de dragul revoltei. De obicei, dacă răspunzi la asemenea replici, ori primeşti o bolmojeală neargumentată pe sub nas, ori încă alte cîteva replici la fel de goale ca prima, aşa că am renunţat.
În fine, a fost foarte multă lume după autografe şi atîta nebunie, încît am fost foarte mirată să descoper că cuiva i-au trebuit biletele mele, deja consumate. Le lăsasem alături, ca să-mi scot fularul şi chiar imediat în clipa următoare nu mai erau. Aşa că a trebuit să luăm autograful pe o foaie de blocnotes cu reclama unui medicament (mototolită, ca vai de capul ei, se vede în poză). Pe asemenea foiţe primim recomandări de la medici, în policlinici.
Recomandarea Loredanei a fost: „Dragoste!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: