Antepostscriptum

Sarmale vegetariene cu umplutură de voie bună

Posted on: 2013/05/27

Am pregătit acest articol încă înainte de Paşti, dar am tot întîrziat să-l scot din ciorne parte din cauza pozelor pe care întîrziam să le  DSC_8683descarc de pe cameră, parte pentru că mi-am încărcat programul cu mai multe activităţi care mă împiedică să ajung pînă la calculator.

Azi, în sfîrşit, am găsit cîteva minute libere şi le folosesc ca să bag reţeta promisă pe facebook, încă înainte de Paşti. Las postarea aşa cum o pregătisem atunci:

Paștele dintotdeauna a fost sărbătoarea mea preferată.  Am așteptat-o mereu cu drag, pentru că e sărbătoarea căldurii, la propriu și la figurat. Eu nu sunt o iubitoare de vreme rece și nu mă încîntă splendorile dalbe ale iernii, poate pentru că sunt născută vara și pentru că ador verdele, îmi place cum atîrnă fructele pe crengi, cum crește iarba, suport fără prea mare dificultate căldurile, spre deosebire de frig. Paștele este sărbătoarea care aduce vara. Și apoi mai aduce și un altfel de căldură – căldura sufletească, fie că ești sau nu creștin, te adună lîngă ai tăi, te împacă cu cei din jur și cu propriul ego, în fine – are o atmosferă aparte.

Anul acesta Paștele a intrat cu foarte multă voie bună în casa noastră. A lipsit agitația specifică ajunului oricărei sărbători. Le-am reușit pe toate, în voie, am fost binedispusă, liniștită și totalmente pregătită pentru a sărbători alături de cei dragi.

Printre altele, am avut pe masă, alături de alte bucate, și sarmale vegetariene, a căror rețetă vreau să v-o împărtășesc, deoarece este pentru  a doua oară cînd le fac și mi se par delicioase. M-am inspirat dintr-o rețetă a Ligiei Pop, contribuția mea la această rețetă a fost neesențială, dar cînd e vorba de sarmale, fantezia bucătarului poate zbura liberă. Prima dată cînd le-am făcut erau un pic mai acrișoare, probabil pentru că le-am împletit în frunze de sfeclă roșie (o ador!), dar s-au primit foarte gustoase și cele cu frunze de viță de vie, arțar și podbal.

Ingrediente (eu potrivesc proporțiile la ochi, așa că, de fiecare dată, iese un pic altfel):

Orez, cam o cană și jumătate, două  (eu nu sunt amatoare de orez, de aceea restul ingredientelor din umplutură depășesc volumul orezului crud cam de 1,5 ori);

Făină  din aproximativ 150-200 grame de arahide crude (o poți pregăti în rîșniță sau orice robot ai la îndemînă, sau chiar presînd arahidele  cu un citor, cum am făcut eu);

Făină din semințe de dovleac, un pic mai puțină decît cea de arahide pentru că am adăugat și semințe crude de floarea soarelui;

Ceapă, mai multe e mai bine (2-3 cepe medii);

Un morcov mare;

Usturoi, 1-2 căței

Am avut și niște roșii din conservă, pe care le-am curățat de coajă și le-am tocat;

Mult pătrunjel, cîteva frunzulițe de țelină și niște mărar, tocate mărunt;

Sare, piper dacă vrei;

Ulei;

Frunze de care ai poftă, pentru învelit. Eu la prefer pe cele de sfeclă roșie, dar pot fi și de podbal, viță de vie, arțar, varză murată sau proaspătă ș.a.;

Suc de roșii (sau borș acru amestecat cu apă).

Ceapa, morcovul, usturoiul și roșiile le-am tocat mărunt și le-am pus pe tigaia cu cîțiva stropi de ulei și puțină apă, pînă se înmoaie (nu prea mult). Apoi le-am turnat peste orezul spălat bine, am adăugat mărarul, pătrunjelul și frunzele de țelină, precum și făina de arahide și din semințe de dovleac, semințele de floarea soarelui, sare, piper și am mai adăugat un pic de ulei crud, nerafinat, ca să nu iasă sarmalele prea uscate.

Am amestecat bine și am umplut cu această compoziție frunzele de podbal și arţar, spălate bine (pe cele de podbal și viță de vie le-am ținut doar cîteva clipe în apă clocotită, că erau mai vînjoase). De obicei, dau sarmalelor o formă triunghiulară, dar de data aceasta le-am făcut cilindrice și mi-a plăcut cum a ieșit. Am mai adăugat un pic de ulei de seminţe de in (la ochi) în oală, peste sarmale, ca să nu iasă prea uscate.

DSC_8675   Pentru că încă nu am un slow-cooker, în care să le fac la temperaturi mai mici de 40 de grade, ca să le păstrez astfel aroma și nutrienții ingredientelor și să le prepar cînd de sănătos posibil, am reieșit din ce am și le-am dat la cuptor, într-o oală de lut, la foc foarte încet, dar data trecută le-am făcut la abur și au ieșit la fel de gustoase. În general, mie mi-au plăcut mai mult sarmalele cu frunze de sfeclă, dar chestia ţine de preferinţele fiecăruia. Timpul de pregătire depinde de temperatură, eu nu-l urmăresc niciodată, mă uit după sarmale sau le gust.                                          

 

Arătau frumos pe farfurie, dar le stă bine și în burtică, de s-au lins pe buze și nevegetarienii pe care i-am servit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: