Antepostscriptum

eat, pray, love

Posted on: 2013/05/29

„Undeva,

în afara ideilor despre fapte corecte şi fapte greşite

există un spaţiu.

Să ne întîlnim acolo.”

Rumi din Sufi

Hands on a globe

Dacă ieşi la cinci dimineaţa din casă, cînd soarele deabia a răsărit, iar oraşul încă doarme, în liniştea în care te pomeneşti, ai impresia că eşti singur, nu numai în acest oraş, dar şi în toată lumea. Cînd îţi auzi doar respiraţia şi tropăitul tălpilor pe asfalt, cînd nimeni şi nimic nu te împiedică să vezi pînă în depărtare, nu numai dinaintea paşilor tăi, lumea îţi apare altfel: mai largă, mai frumoasă, mai calmă. Dacă nu ai un itinerar concret şi-ţi laşi picioarele să te ducă, oraşul se colorează în privelişti spontane, iar mintea operează cu raţionamente proaspete.

Iar cînd te gîndeşti că în nu mai mult de o pereche de ceasuri, străzile vor începe să se umple de oameni trişti, supăraţi, grăbiţi, stresaţi, nepăsători, arţăgoşi, iritaţi,… ai impresia că doar dimineţile-devreme sunt menite pentru a savura viaţa. Oare de ce întîlneşti atît de puţine zîmbete dimineaţa, în drum spre serviciu?

Una din ituiţiile acelea proaspete, matinale, care mă bîntuie în dimineţile din urmă, este că n-ar trebui să-mi aduc contribuţia la agonia acestei lumi, ar fi bine s-o lipsesc de partea mea de vină în crearea unei umanităţi robotizate.

Cum e să trăim în capcana propriei vieţi, să ne petrecem existenţa la limita dintre vis şi realitate, în goana după tendinţe, subjugaţi de civilizaţie, epuizaţi, dar tot mai înverşunaţi? Ne înconjurăm de lucruri inutile şi goale, de care ajungem să ne îndrăgostim şi să depindem. Suntem robii acestora? Suntem roboţi?

Oare de ce ne-a mai dat natura şi raţiune? Mai degrabă pentru a putea înţelege şi savura bucuria de a trăi, decît pentru a inventa o mulţime de reguli şi lucruri inutile care ne complică viaţa şi ne sustrag firii omeneşti.

Ce mai poate fi salvat din esenţa noastră umană, şi cum?

Reţeta e ridicol de simplă. De aceea n-o urmăm – ca să nu pozăm ridicoli.

Opreşte-te şi dă curs senzaţiei că viaţa aceasta tumultuoasă trece pe alături. Priveşte-o de acolo, de la locul tău de popas, vezi ce ai, ce vrei să ai, ce trebuie să faci ca să ai ceea ce vrei şi gîndeşte-te dacă merită efortul. Apoi gîndeşte-te la ceea ce ai putea să faci, la ceea ce ar fi frumos să faci şi mai vezi încă o dată – poate că merită efortul.

Poţi fi oricînd fericit, dacă exişti, crezi şi iubeşti.

7 Răspunsuri to "eat, pray, love"

si eu am auzit anul asta prima oara despre Rumi. Coincidenta?
Sa te opresti si sa te intrebi cu capul tau a ajuns sa mi se para cel mai greu…eu una ma pierd in valuri de ganduri…si intr-o viata pe jumatate imaginara…
Esenta noastra umana trece de la naivitate la inflorire si apoi la amareala (experienta). Prin amareala se filtreaza asa zisele nevoi si apar alegerile constiente, mainstream sau nu.

parcă nu-mi dă gura să spun, dar înţelepciunea se capătă totuşi cu experienţa (bine, depinde şi de ce fel de).
am găsit la Constantin, la colegul nostru de liceu, Andriana, pe blog, uite ce:
„Toţi scrieţi, toţi consideraţi că aveţi ceva de spus, în loc, mai degrabă, să încercaţi să fiţi fericiţi. Nici unul dintre voi nu s-a gândit nici o secundă că viaţa ar putea fi sacrificată şi vieţii, nu numai literaturii. Nu, toţi se sacrifică pentru altceva decât pentru viaţă. Când îi auzi pentru ce se sacrifică îmi vine să-i omor.”
şi mi s-a părut mie că văd mult adevăr aici, nu neapărat referitor la literatură. în general, la toate.
eu parcă abia acum m-am născut, ştii, parcă totul s-a schimbat şi mă întreb cum, la naiba, nu vedeam, nu înţelegeam eu o mulţime de lucruri pînă acum?

Pai ca sa poti sa vezi mai bine trebuie sa privesti mai de sus. In Chisinau conditionarea este foarte puternica. Toti arata la fel, toti fac aceleasi lucruri. Tu, citind si calatorind un pic ti-ai largit orizontul. Apoi ai inceput sa judeci cu capul tau ce iti trebuie si ce nu, indiferent de parerea societatii. Ai vazut „Into the wild?” Este o melodie romaneasca foarte frumoasa „Dinu Olarasu – N-ai nevoie”. E despre asta.

am văzut „into the wild”, da. de melodie n-am auzit. am să caut.

mie nu mi se pare că în Chişinău sunt toţi la fel şi fac aceleaşi lucru. mi se pare că toţi cei care pleacă din Chişinău spun exact acelaşi lucru despre cei care rămîn. na, că am luat-o pe nas!

N-am vrut sa te supar cand am zis ce am zis.

E o expresie prea generala ca sa aiba acelasi sens in gura oricui. In Moldova imi plac adunarile de familie, sarbatorile, simplitatea relatiilor intre oameni. Nu-mi plac multe altele, dar e discutie lunga.

Vorbeam aici de ce te-a facut sa vezi lucrurile altfel. Chiar, ce?

păi, cred că am spus: probabil trecerea timpului, dar și faptul că am început să înțeleg fericirea altfel și mai ales să-mi dau seama că ea a fost întotdeauna cu mine. cu noi. tot ce trebuie să facem e să întindem mîna și s-o luăm. întotdeauna am fost, dar abia acum am început să mă consider un om fericit, norocos. aș vrea ca toată lumea să fie. să înțeleagă că nu avem nevoie de prea mult, de prea multe. avem nevoie să fim un pic mai buni. doar atît. lucrurile se schimbă cînd încerci să te schimbi pe dinăuntru. mai ales cînd îți reușește.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: