Antepostscriptum

Fii partea bună a ta

Posted on: 2013/08/17

28555-think-green-live-green-5-original

Să zicem că aş face o generalizare a celor șase luni de vegetarianism.

Nu pentru că mi-aş fi pus vreun termen sau pentru că aş împărţi cumva viaţa în perioade de gestiune, dar pentru că acum am găsit ceva timp disponibil şi pentru că aş găsi şi ce să spun. Cîte se pot întîmpla în doar cîteva luni?

Aş începe cu partea proastă, ca să nu pară că fac agitaţie sau că vreau să convertesc pe cineva, dar şi pentru că, întradevăr, există şi partea mai complicată.

În primul rînd, desigur, obişnuinţa este scutul împotriva tuturor începuturilor. Şi e destul de greu să te lepezi de el. În cazul meu, vorbesc despre obişnuinţă nu din punctul de vedere al dependenţei gustative de carne, ci din perspectiva din care eram obişnuită să-mi organizez activităţile casnice. Ştiam că, de obicei, seara, pun o bucată de carne la cuptor şi, pe lîngă ea, bag nişte orez, hrişcă sau cartofi şi masa era gata.  Nu pot să zic că bucătăria e atuul meu, şi precum nici timpul nu e prea îndurător cu noi, nu obişnuiam să mă complic cu diferite idei, poate doar ocazional, în weekend-uri. Să schimb ceva în acest puzzle mi se părea cîndva pierdere inutilă de timp. Acum, cînd veni vremea schimbării, chiar dacă eram pregătită teoretic şi moral pentru ea, în practică tot au fost ceva dificultăţi.

Apoi, după doar o lună de stil de viaţă nou, am început să slăbesc, fapt de care nu prea aveam mare nevoie. Sincer, m-am cam speriat, deşi nu pot să spun că slăbeam foarte repede, dar totuşi scădeam în greutate constant. Începuseră să-mi roiască prin memorie toate „scheletele mergătoare” pe care le-am văzut vreodată la tv sau prin reviste, împreună cu istoriile groaznice care le însoţeau. Desigur, odată cu acestea, au început să mă roadă şi unele îndoieli. Într-un cuvînt, m-am cam pleoştit.

Ei bine, aici vine una din părţile cele mai urîte: acneea. Eu nu avusesem niciodată asemenea probleme şi chiar dacă citisem că, în majoritatea cazurilor de trecere la vegetarianism ce presupune porţii măşcate de raw, acesta se poate întîmpla, pentru o anumită perioadă incipientă, perioada de detoxifiere, speram că, în cazul meu, o să treacă pe alături. N-a fost să fie! Bineînţeles, nu e cel mai plăcut lucru să te vezi în oglindă transformată într-un mod inestetic.

În fine, toate aceste dificultăţi obiective pot fi şi, în majoritatea cazurilor, sunt depăşite. Ceea ce rămîne întotdeauna la suprafaţă este problema de comunicare. Cel mai greu este să găseşti oamenii care gîndesc la fel ca tine sau, cel puţin acceptă şi un mod de gîndire diferit. După cum am spus şi la începutul postării şi o repet de fiecare dată cînd ajunge vorba, nu mă interesează să convertesc pe cineva, deşi le doresc tuturor să ajungă să trăiască mai bine. Nu mă interesează să fac agitaţie, pentru că consider că pentru a adopta un nou mod de viaţă trebuie să fii bine informat, să citeşti, să te convingi, să înţelegi corect chestia de care te apuci, în fine, ideea este că nu trebuie să fii superficial. Deci, eu rămîn doar la îndemnul ca oamenii să se informeze, dacă îi interesează şi dacă au scopuri în această direcţie, dacă vor. Dar de fiecare dată cînd deschid gura şi spun „vegetarian” îmi dau seama că oamenii se năpustesc asupra mea cu întrebări, pe care le pun nu pentru că ar vrea să afle ceva nou sau ca să se convingă, ci pentru că vor apripori să combată argumentele pe care le-aş aduce. Sau, mai este şi altă variantă, ca să rîdă: „Птичку жалко?”…

Reacţia normală pe care o aştept eu de la oameni sună cam în felul următor: „Eşti vegetarian?” „Da.” „OK.” Atît. Nu aştept ovaţii şi nici nu mă interesează să dau curs provocărilor. Este alegerea mea conştientă, m-am informat, am depus un oarecare efort ca să pot face trecerea aceasta şi nu am renunţat la ea. Şi chiar dacă, cu foarte puţine excepţii, nu am avut parte de această reacţie normală, nu mă afectează, pentru că…

Şi aici e timpul pentru partea bună.

Dacă stau şi mă gîndesc bine, acum nu înţeleg de ce îmi venea atît de greu să renunţ la nişte obiceiuri care nu-mi aduceau nici o bucurie. Probabil pentru că nu m-am gîndit la asta şi probabil credeam că nici rău nu-mi fac. Şi, în general, nu sunt un gurmand, aşa că puţin îmi păsa. Am mîncat, am bifat şi am mers mai departe. Dar, după ce am făcut legătura dintre alimentele pe care le ingeram şi starea nu numai a sănătăţii, dar şi a minţii, şi a dispoziţiei, am fost nevoită să descoper alimente noi, să le itegrez în meniul meu, să aflu lucruri interesante şi utile despre ele, să-mi schimb preferinţele şi… şi viaţa a devenit mai colorată. Nu m-am făcut mai mîncăcioasă, dar gustul a început să conteze şi să aibă conotaţiii… metafizice.🙂

O parte din kilogramele care m-au lepădat s-au răzgîndit şi s-au întors înapoi. Nu număr caloriile, nu mă îndop animăleşte numai ca să mai adaog măcar jumătate de kg şi, în general, nu fac eforturi supraomeneşti, dăunătoare, sau obositoare ca să-mi controlez greutatea, pentru că cîntarul meu arată neclintit cifra care îmi convine.

Nici nu ştiu dacă merită să menţionez că, după ce organismul s-a eliberat de toxinele acumulate de-a lungul anilor şi după adoptarea unui regim de alimentare cît de cît balansat şi corect, am scăpat şi de acnee.

Dar acestea sunt doar nişte momente neimportante şi poate chiar inevitabile.

Dacă lăsăm biochimia într-o parte, cu adevărat importantă este conştientizarea faptului că partea bună era dintotdeauna în mine. Vegetarianismul e numai la prima vedere arta de a-ţi hrăni corect organismul. De fapt, e o întreagă filozofie a energiei pozitive, nonviolenţei şi ecologiei. M-am regăsit în principiile morale şi estetice ale acestui stil de viaţă şi cred că acesta mi-a adus multe schimbări pentru care ar trebui să-i fiu recunoscătoare.

În primul rînd, fuga şi exerciţiile fizice dimineaţa devreme mă alimentează cu energie pentru ziua întreagă. Cu numai un an în urmă, cred că n-aş fi făcut nici o mică parte din efortul fizic pe care îl fac acum în fiecare dimineaţă şi la care nu numai că rezist, dar care chiar mă ajută să fiu în formă ziua întreagă. O zi fără crosul de dimineaţă trece mai greu şi e mai obositoare. Sportul matinal nu e doar sport – a devenit aproape un ritual, despre care am mai vorbit şi anterior. Pentru mine e o adevărată detaşare de grijile şi agitația de peste zi. E minunat să întîlneşti ziua deja detaşat de problemele care ar putea să apară. În aşa fel, rezerva de calm şi cumpătare este întotdeauna plină.

Şi, în general, mi-am dat seama că noi, oamenii, avem tendinţa de a dramatiza orice problemă apărută, de a amplifica problemele minore şi, în caz că nu avem defel probleme, de a ni le crea singuri. Aşa, ca să nu ne plictisim.

De ce nu ne-am consuma viaţa, dimpotrivă, pentru a face lucruri care să ne bucure pe noi şi, în acelaşi timp, să nu dăuneze mediului? De ce să nu ne bucurăm şi să ameliorăm ceea ce încă a mai rămas frumos? Nu sună interesant, nu captivează? Ar fi, dacă n-am avea atît de multe fiţe în cap.

Cum crezi că ți-ar părea o zi în care nu te-ai supăra pe nimeni, nu te-ar irita  nimic, ai zîmbi oamenilor care îți vin în întîmpinare?

Cum crezi că ar arăta ziua în care nu ai auzi pe nimeni țipînd sau nu ai vedea pe cineva supărat, ziua în care toți oamenii pe care i-ai întîlni ți-ar zîmbi?

Știm să construim submarine, nave cosmice, putem să facem roboții să muncească și să gîndească pentru noi, într-o zi probabil că o să găsim o nouă planetă pe care să ne mutăm și să ne continuăm cercetările ca să putem progresa la infinit, dacă vom ajunge s-o stoarcem pe aceasta. Nimic nu ne va opri! Sper că la acel moment, cel puțin să nu ne dezvățăm să zîmbim.

Eu nu sunt tristă. Eu cred că tu zîmbești chiar în acest moment.

Nu e dificil defel. Think green!

2 Răspunsuri to "Fii partea bună a ta"

Vegana, vegetariana sau raw-vegana ai devenit?🙂 Si care a fost motivul pentru care ai renuntat la vechiul stil alimentar? Ma batea si pe mine un gand candva si cred ca as fi putut renunta la carne cu usurinta dar n-am facut-o. Pe tine ce te-a facut sa iei asa decizie? Chiar mi-e interesant.

vegetariana, dar incerc sa introduc mult raw. încă mai mănînc brînză și chefir, la ele n-am putut renunța.
pe mine m-au convins cărțile care le-am citit, iar de cînd am experimentat regimul pe pielea proprie, îmi dau seama că mă simt mai „nouă”. 🙂
succes!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: