Antepostscriptum

Ars longa…

Posted on: 2015/06/29

Dragi cititori, nu citiți mai departe pentru că articolul e luuuung și plictisitoooor.

Iar pentru acei care au ajuns pînă aici, întrebare: nu găsiți că suntem din ce în ce mai grăbiți și că ne plictisim din ce în ce mai repede?

Dacă ești tentat să răspunzi negativ, adu-ți aminte cînd ai citit ultima carte (broșurelele electorale nu se pun) sau măcar un articol de analiză cap-coadă. Știți cum m-am prins? În ultimul timp, dacă transmit vreun link cu vreun articol cuiva, mai mult de jumătate dintre destinatari îmi răspund că e prea lung și mă roagă să le povestesc, ”în două cuvinte” despre ce-i vorba. Iar dacă dau cu împrumut vreo carte (la moment, am vreo cinci împrăștiate prin lumea largă), le primesc înapoi cam în jumătate de an. Necitite. Cu excepția dacă-i ”Fluturi”. Pe asta n-am citit-o eu.

Că nu se citește, în general, n-aș spune. Dar, nu știu cum, cititul s-a transformat într-o acumulare de informație strict utilă, concentrată sau sensațională. S-a cuantificat, oarecum.

Am avut un coleg de facultate tare drag, care mă întrebase, într-o zi, care-i rostul literaturii artistice. Adică, el nu-l vedea, deși era băiat deștept, chit că nu se prea dădea pe față. Ca să nu-l judecați prea aspru, vă reamintesc că eram studenți la inginerie și nouă ni se iertau așa păcate ca necitirea literaturii artistice. Deci, eu m-am revoltat, dar argumentele mele n-aveau cum să bată înșiruirea logică și pozitivistă a raționamentelor lui. Acum știu că ne uitam la subiect de pe poziții diferite. Și știu că și el m-a înțeles, dar a vrut să mă bată…

Și bine că m-a bătut, pentru că să vorbești despre literatură, în contextul efectelor imediate și al acumulării de cunoștințe e gogomănie curată. Or, ea e mai degrabă pastila cu care ar trebui să ne drogăm toți ca să ne putem detașa de gîndirea asta sistemică, bine-încadrată, care ne ține în cuștile practicului și en-vogue-lui. Nici un fel de filozofie, vorbesc doar despre plăcere curată: lasă-te furat de stare, nu de știre. Și n-ai cum să găsești stările în rezumatele la cărți, cum nu găsești fetele cuminți în discoteci, vorba mătușii (cea cu fetele rele în biblioteci nu mai e valabilă, că știm, mai nou, că se mai găsesc… ).

De unde vrem noi sensibilizare, solidaritate, toleranță, dacă suntem așa de deștepți, isteți și bine informați, și știm calea cea mai sigură, cea mai populară și cea mai scurtă?  Acumularea de cunoștințe te plasează, ca element, într-o ierarhie de performanțe, nu neapărat și ca personalitate într-un cerc al lui Dante. Nu cunoștințele sunt mama răului, să fiu înțeleasă corect, ci faptul că acumularea lor flămîndă împiedică aprofundarea lor. Huu, în sfîrșit am ajuns – bingo!, asta am vrut să spun – suntem superficiali, știm multe, dar pe de rost. Nu că ar trebui să reinventăm bicicleta de fiecare dată și în orice situație, dar ce bine ar fi să nu mai fim atît de penibil de rași pe creier de conștiința faptului că ce e alb nu poate fi negru.

Dar bine, că nici măcar nu neapărat despre citit era vorba. Era despre, dacă vă amintiți, grabă și plictiseală. Ah, da, și despre sensație, dacă-mi permiteți să prelungesc lista. Ce nu este senzațional, nu mai este actual, respectiv, este plictisitor și ne grăbim s-o  înlocuim cu altă sensație.  Milionul acela furat nu mai este sensație, ne-am plictisit de moarte să mai ieșim la proteste, ca să-l cerem înapoi… Alegerile, vai, cît de plictisitoare sunt, de nu mai vin decît bătrînii să voteze…

Fuga asta după nou și mai nou nu vă lasă impresia ca toate pot fi schimbate, că orice și oricine este substituibil? Nu aveți senzația lucrului neterminat, atunci cînd vă aruncați după o nouă sensație? Nu? Scuze de deranj.

1 Response to "Ars longa…"

Da, cititului ii trebuie răbdare si ultima oara când m-am cufundat intr-o poveste a fost in vacanta de anul trecut. Altfel ne e plina casa de carti si cu poveste, si cu talc. Dar spatiul mental pentru ele îmi lipseste ( Alex citeste cu plăcere încă si el e cel care le aduna). Da, intervalul de atentie e scăzut dramatic de când cu social media, bătaia pe atentie e tot mai crunta. Pentru generatia Me-me-me tot ce nu flateaza ego-ul e plictisitor…chiar daca e vorba despre economie, drepturi sau alte lucruri cu adevărat importante. Pâinea e pe sfarsite, dar circul e in toi😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: