Antepostscriptum

The Pillars of the Earth, Ken Follet

Posted on: 2015/07/09

Roman istoric care se desfășoară în jurul construcției unei catedrale într-un oraș din Anglia, în perioada Evului Mediu, descriind atît viața celor implicați direct în ridicarea grandioasei construcții, cît și epoca în care se petrece acțiunea, The Pillars of the Earth este un roman cu multă acțiune, cu multe intrigi impletite, o oglindă fidelă a societății acelui timp și este, în primul rînd, un roman moral.

După mine, impresionantă este însăși contrucția ideii romanului, într-o ierarhie piramidală care demonstrează, pas cu pas, că deciziile mai marilor lumii pot fi nu doar bazate, dar și influențate de voința mulțimii și de tendința firească spre dreptate și adevăr. Viața regilor, intrigile de la curte, războaiele civile, cît și grijile cotidiene ale celor mai simpli cetățeni se împletesc armonios în romanul lui Ken Follet. Cît de romantică și idealistă n-ar părea ideea romanului, acesta este alcătuit din scene foarte crude, adeseori chiar grotești, scene îngrozitoare de teroare și chin care redau cu fidelitate epoca care a fost descrisă de toți istoricii ca fiind cea mai cruntă și bestială – Epoca Medievală.

A fost să se întîmple astfel ca impresiile mele despre această epocă să fie oarecum materializate de o vizită pe care am făcut-o unui castel medieval de lîngă Vienna, castelul Kreuzenstein, tocmai în timpul cînd citeam cartea (în acest castel a fost filmat un film după un alt roman al lui Ken Follet). Acolo am putut să văd o parte din cea mai mare colecție de arme medievale din lume, astfel că imaginile create de roman, au fost multiplu intensificate de această vizită.

Dacă e să mă refer la felul în care este construită acțiunea, atunci aceasta se derulează pe parcursul cîtorva generații, începînd cu incendierea vechii catedrale, pînă la finalizarea construcției unei grandioase clădiri ecleziastice, iar copiii cu care facem cunoștință sau se nasc la începutul romanului, ajung, pînă la final, să aibă nepoți sau să devină egumeni ale catedralei construite.

Pe lîngă multe altele care se pot spune și cred că s-au și spus despre acest roman, mie mi-a placut să văd în el un elogiu adus femeii. Ken Follet  a creat caractere puternice de femei, pe lîngă luciditatea, înțelepciunea, voința și curajul cărora, caracterele masculine pălesc. Într-o perioadă istorică în care bărbatului i s-au pus în mînă toate pîrghiile de conducere și decizie, iar femeia era redusă la decor de interior, Ken Follet ne arată forța acestora de a forma și de a schimba cursul vieții. Portretele de femei, puternice, dar în același timp slabe în fața dragostei, mi s-au părut atît de iscusit desenate, încît e greu de crezut ca sunt create de un bărbat. Femeile lui Ken nu sunt prezentate în cea mai romantică și elegantă lumină, dimpotrivă – sunt grosolane și nemiloase, dar sunt frumoase prin puterea lor de a vedea lucrurile în perspectivă și de a acționa corespunzător, fiind, în același timp, capabile de a se lăsa, intuitiv, pradă instinctului și a i se supune. Femeile lui sunt frumoase prin atitudine:

”She had aged: her hair was snow-white, and her face was deeply lined. But she walked in like a queen, her head held high, her strange golden eyes blazing with defiance.”

O altă caracteristică plauzibilă a romanului este tratarea sinceră a religiei și religiozității. Descoperind fața murdară a jocurilor de culise ale societății ecleziastice, autorul, în același timp, demonstrează că credința sinceră și evlavia nu au nimic de-a face cu josnicia intrigilor clerului. Abatele Phillip este un frumos exemplu de slujitor al Domnului, care își recunoaște slăbiciunile, înțelege nedreptatea unor orînduiri religioase și, în același timp, nu încetează să creadă cu smerenie, să procedeze obiectiv și să nu se abată din drumul său, care se dovedește a fi cel corect, pînă la urmă:

”The sour taste of hypocrisy was in his mouth. He knew the monasteries could not possibly feed all the outlaws. For most of them there really was no alternative but theft. But his role in life was to counsel virtuous living, not to make excuses for sin.

”Having faith in God did not mean sitting back and doing nothing. It meant believing that you would find success if you did your best honestly and energetically.”

Pentru iubitorii de senzații tari, dar și fierbinți, pentru iubitorii de istorie medievală, dar și pentru cei de istorii de dragoste și, pur și simplu, pentru iubitorii de lecturi, recomand cu drag acest roman.

5 Răspunsuri to "The Pillars of the Earth, Ken Follet"

ok, m-ai intrigat, cum ajung acasa, cotrobaiesc prin cartile mele unde-i romanul respectiv si-l iau cu mine

poti sa-mi imprumuti si mie cartea?😀

Reblogged this on LIBRARUL and commented:
Te face sa vrei sa citesti🙂

o am doar in format electronic.

As fi incintat daca mi-ai trimite-o pe mail.
Multumesc anticipat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: