Antepostscriptum

Într-o zi

Posted on: 2015/09/11

Da, știu, noi nu dăm doi bani pe romantisme plate și tu nu m-ai înregistrat niciodată, în telefonul tău, ”Iubi” sau ”Amore mio” și nici eu nu te-am poreclit cu vreun diminutiv de animăluț dragălaș și pufos, dar…
…într-o zi mi-ai dăruit un buchet de frunze uscate. Era o zi de toamnă, urîtă, pentru că eu am facut-o să fie așa, cu isteriile mele prostești. Eram confuză și nu știam ce vreau și n-aș fi aflat niciodată că îmi doream, de fapt, un buchet de frunze uscate, dacă nu mi-ai fi arătat tu.
Întro zi m-am trezit într-o odaie plină cu baloane și flori. M-ai pus să sparg baloanele și să scot din ele niște imagini haioase cu niște mesaje și mai haioase despre felul meu de-a fi. A fost pentru prima dată cînd nu m-am plîns, dar am rîs cu lacrimi de defectele mele. M-ai făcut praf.
Într-o zi mi-ai dăruit un inel făcut dintr-o bucată de sîrmă moale și mi-ai spus că merit unul cu diamant. Te-ai ținut de cuvînt.
Într-o zi m-ai hranit cu supă făcută de tine, pentru că nu puteam ieși din pat, după cuconada din seara precedentă. Și mi-ai spus atunci, dojenitor, că deja nu mai ești convins că face să te mai însori cu mine. Dar te-ai însurat.
Într-o zi ai distrus mitul precum că mariajul ar însemna obligații, responsabilitate, jurăminte. Și ne-am căsătorit ca să fim liberi. Nu te-am crezut, inițial, dar în multe alte zile care au urmat, mi-ai arătat că nu neapărat să te încadrezi în grafic cu plăcintele și cu sarmalele înseamnă o căsnicie fericită. Mi-ai spus că pot să scriu, dacă ”m-a apucat”, chiar dacă borșul dă în foc, că pot să-mi doresc să fiu vegetarian și tu să mă susții să devin unul, că pot să-mi trag un blog, să vreau să citesc toată noaptea și să scriu o carte, dacă vreau… Și pot să-mi doresc multe alte lucruri…
Într-o zi mi-ai spus: ”Sunteți așa de strașnicuțe amîndouă, dar vă iubesc atît de mult! Vreau să vă iau, mai repede, acasă.” Eram în spital, încă pe masa de nașteri…
Da, știu, nici tu nu m-ai fi crezut în stare să pot să fac una ca asta, dar eu le-am păstrat pe toate – inelul de sîrmă, mesajele haioase și frunzele uscate… Pentru că…
…într-o zi, cînd vom fi moșneag și babă, dacă m-o păli norocu’ să ajung să-mbătrînesc lîngă tine, vom deschide sipetul și, cu un zîmbet plin de gîngii lepădate de dinți, vom rîde în hohote, povestind copiilor Ralucăi despre cum bunelul a luat-o la mișto pe bunica, atunci, la douzeci și cinci de ani.
Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar după toate astea, trebuie să recunoaștem că suntem niște romantici incurabili.
Eu una sunt fericită. Nu știu cum te descurci tu cu așa o pacoste ca mine, dar, deși te plîngi mereu că îți tot adaog păr sur pe cap și te tot frăsui: ”Ooof, mi-o trebuit să mă însor?…”, continui să fii cel mai minunat soț și tătic și cel mai grozav iubit.
Cum faci asta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: