Antepostscriptum

Lumina

Posted on: 2015/10/05

„Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
„Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad – minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.”

Lumina, de Lucian Blaga

…asta ne-a fost introducerea la optică, așa cum a văzut-o dl Stratan, profesorul de fizică din liceu.

Aceasta a fost cea mai memorabilă lecție din viața mea. Iar optica a rămas compartimentul favorit din fizică. Iar dl Stratan – profesorul ideal.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Cînd eram mică, în Moldova se stingea lumina. Pentru cîteva ore. Cele mai frumoase ore din copilăria mea. Ne adunam la gura sobei și spărgeam nuci, la lumina unui generator, iar uneori – la lumina lampei sau a focului. Uneori stăteam pe întuneric. Așa mama ne-a învățat Luceafărul și Miorița, iar tata… tata era visător, el inventa mereu surse netradiționale de energie. Făcea presupuneri, uneori calcula eficiența, cu o bucată de creion. Noi rîdeam. Și el rîdea. Și calcula mai departe.

Ei au fost primii și cei mai scumpi profesori – mama și tata. Literatură și chimie. Era o simbioză frumoasă.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Madame Maria era ruptă din altă lume. Francenza a fost inventată pentru profesori ca ea. Nu, nu vorbea franceza – o trăia.  A fost cea mai neobișnuită persoană pe care am întîlnit-o, pentru că de la Ea am învățat că trebuie să-ți respecți eu-l și fii așa cum simți, nu așa cum e la modă. Ea nu se încadra în peisajul rustic în care trăia și nici măcar nu se încadra în viața cotidiană a cancelariei. Pentru că Ea era diferită, Ea era MADAME MARIA. Prima bibliotecă în franceză am văzut-o la ea. Și ultima. De la ea am împrumutat prima carte în franceză: À la recherche du temps perdu. După care au urmat altele… După care mi-am făcut un obicei să citesc în limba Ei. Am trăit o săptămînă la Madame Maria și am vorbit, o săptămînă, doar în franceză. A fost foarte greu. Era o profesoară foarte severă, chiar și acasă.

Madame Maria a fost profesoara mamei mele și, pentru un an, profesoara mea. În salonul de spital, printre alte patru profesoare cu cancer sau scleroză, Madame Maria, slabă și schimbată la față, și-a adus aminte de mine și i-a spus nepotului ei, care-i stătea alături: „Asta-i fata Valiusei… Ele sunt fetele mele.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Pentru oameni ca Ei, merită să muncești, să-ți urmezi visele, să iubești lumea și să-ți aduci aportul pentru a o face mai bună. Căci asta e esența muncii lor – încercarea de a face lumea mai bună, prin noi.

Să nu-i dezamăgim!

La mulți ani, dragi Profesori!

1 Response to "Lumina"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: