Antepostscriptum

”Femei” de Charles Bukowski

Posted on: 2015/12/26

Romanul acesta, compus din fraze scurte, este simplu si onest. Nu minte pe nimeni. Nici pe femei, nici pe bărbați. Pur și simplu, grozăvia pentru cititor constă în faptul că, pe de o parte,  femeile nu-și doresc ca bărbații să fie niște animale perverse și femeile niște curci sentimentale, iar bărbații nu-și doresc ca femeile să afle asta. Cam asta vrea să ne spună Bukowski, pe tot parcursul cărții, subliniind că femeile sunt, de obicei, bune și inteligente, iar bărbații își fac mai mereu procese de conștiință, dar într-un mod plăcut, știi, printre aventuri. Nu mi se pare corect nici mie, dar pînă la urmă e un roman, nu un studiu, poți să dai pagina, să-l închizi și să-l ignori pentru tot restul vieții, dacă chiar ți s-a făcut greață, la un moment dat…

După cum am spus, autorul a fost onest, chiar de la început, chiar de la titlu. Femei  e o avertizare, o preîntîmpinare că acolo, în filele ce urmează, sunt multe și n-are cum să fie vorba de romantism. O mulțime de scene pornografice care, de fapt, nu constituie substanța cărții, ci doar un decor ieftin, dar ieftinit intenționat ca să redea atmosfera de decădere totală în care se bălăcește eroul principal, un scriitor bătrîn care a căpătat o anumită notorietate și care, obsedat de sex, era pur și simplu hipnotizat de fiecare fustă. Deoarece norocul îi surîde la fiece colț, se lasă tîrît în acest val de plăceri carnale, fără să facă nici un efort ca să iasă din el, chiar dacă întîlnește mai multe femei destoinice, care îi acordă toată încrederea, dar pe care le trădează cu ușurință, pentru că pur și simplu se crede fundul iadului și se complace în această postură. Are sclipiri de conștiință, dar îi este prea greu să ia atitudine, așa ca se lasă dus de val. Oarecum, toată această murdărie, îl purifică, în cele din urmă, în cele mai din urmă, aș spune, adică chiar în ultima pagină, cînd înțelege că prea multe femei l-au făcut să nu le mai deosebească una de alta, sunt doar ”cururi și țîțe” și se agață de ultima speranță din viața lui, Sara, refuzînd, chiar pe final de carte, o propunere de la o nouă admiratoare.

Îmi plac cărțile care nu te obligă să empatitezi cu eroul principal, pentru că poți să le analizezi în liniște și nu te simți înșelat, la sfîrșit. Romanul de față este tocmai cazul. Ești liber să alegi de partea cui ești, pentru că autorul nu-ți întinde nici o capcană, gen descrierea psihologică directă/impusă a personajului sau împrejurări dramatice din viața acestuia care l-au adus într-o stare sau alta. Sunt foarte puține romane bazate doar pe acțiune chioară, iar cele care există, nu sunt chiar adorate de public. Trebuie să constat că acesta este o calitate de frunte a acestora, iar autorii lor ar trebui să fie mîndri că n-au intrat în adorația mulțimii. Deci, unul dintre punctele forte ale romanului este faptul că nu-ți indică ce să crezi despre personajele lui și comportamentul acestora.

Un alt lucru de punctat este că e pur și simplu real. Real ca o viață de om, fie ea și cea mai ticăloasă dintre vieți, nimic excepțional nu se întîmplă, deși în sumă, toată viața e o situație excepțională adunată din momente nu prea impresionante. Foarte puțini sunt mîndri de viața pe care o trăiesc și aproape întotdeauna sunt atît de plini de sine, încît fie n-o recunosc, fie se prefac că așa au vrut să le iasă, fie cad în depresii și își spun că nu asta e viața lor, că meritau altceva. La un moment dat, una din femeile scriitorului, o vegetariana, încearcă să-i explice că și animalele au suflet, fapt de care el nu este deloc surprins – asta era clar, întrebarea pe care și-o punea el era dacă noi, oamenii, îl avem. Eroul nostru recunoaște că e un nimeni lenos, care pur și simplu nu are voință și putere să corecteze ceva, dar care totuși are o idee despre ce e corect și adevărat.Dacă ceilalți se agită în timp ce așteptă să treacă viața, el pur și simplu trăia ce-i plăcea mai mult din toată această așteptare: alcool și femei.

”Oamenii pur și simplu înșfacă orbește orice: comunism, mîncare sănătoasă, zen, surfing, balet, hipnotism, terapie de grup, orgii, mers pe bicicletă, plante medicinale, catolicism, haltere, călătorii, renunțarea la droguri, regim vegetarian, India, pictură, scris, sculptură, componistică, dirijorat, mersul cu rucsacul în spate, yoga, copulare, jocuri de noroc, băutură, tăiat frunza la cîini, iaurt înghețat, Bethoven, Bach, Buddha, Iisus, marcă înregistrată, heroină, suc de morcovi, sinucidere, costume lucrate de mînă, călătorii cu avionul, New York și apoi totul se evaporă și se destramă. Oamenii trebuie să găsească ceva de făcut în timp ce așteaptă să moară. Presupun că e bine că poți să faci o alegere. Eu am ales. Am ridicat cel de-al cincilea pahar de vodcă și l-am dat pe gît.

Pînă la urmă se întîmplă: eroului îi devine abject și insurportabil propriul eu și-și pune întrebarea și răspunsul pe față: cine este? este mai rău decît un criminal și decît orice curvă. Voila, pentru cei care au așteptat triumful adevărului, este pe undeva, pe aproape de sfășitul romanului, un paragraf întreg în care personajul își face propriul proces și își dă propria definiție, foarte onestă.

Numai că, Slavă Domnului, asta nu-l absolvă de nimicnicia lui. Pentru asta, mulțumesc autorului. Totul e pe cinstite. Chiar dacă îți recunoști cine esți, nu-ți apare o aură în jurul capului, trebuie să trăiești mai departe cu conștiința asta și anume de aici începe eroismul. Alcineva ar fi început romanul de aici, ca să arate că orice căzut se poate ridica și spăla de păcate, dar nu mi se pare cinstit, e corect să recunoaștem că uneori pur și simplu ne place să fim niște imbecili și o facem zi de zi, ani la rînd, pînă cînd ne trezim, dacă nu e prea tîrziu ca să fim subiectul unui alt roman.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: