Antepostscriptum

Ediția a V-a a Clubului Științific ”Evoluția”

Posted on: 2016/04/23

Un lucru neobișnuit pentru un club științific ar fi prezența unui preot la întrunirile clubului respectiv. Ei bine, se poate.

Eu nu sunt o persoană evlavioasă, deși consider că religia își are menirea sa, iar dacă Dumnezeu nu există, conceptul de Dumnezeu este pur și simplu necesar. Deci nu sunt o persoană evlavioasă, de aceea am să judec despre discuția de azi, în cadrul primei teme abordate – Schisma religioasă (dar și influența religiei în societate) – din perspectivă pur analitică. Iar dacă e să analizez discursul preotului Octavian Moșin trebuie să spun că l-am găsit cursiv, explicit și chiar neașteptat de plăcut. S-a vorbit aproape defel despre religiozitate, ci mai mult despre religie. Trebuie să spun că întotdeauna am considerat că preoții sunt prea ”sîrguincioși” în răstălmăcirea Bibliei și în îndeplinirea chemării lor, și doar a lor ar putea fi vina pentru denaturarea sensului religiei, prin toate acțiunile necreștine organizate, de-a lungul istoriei, de chiar capii creștinătății, dar și prin implicările în politică. De fapt, credința religioasă trebuie să fie liberă și conștientă, după cum ne-a explicat azi preotul, iar pornind de la această premiză, nu văd nici o reținere în a accepta ritualurile religioase ale unui credincios, la fel cum este firesc obiceiul unui sportiv de a merge la antrenamente. Deci, azi am făcut istorie a religiei, care este parte a istoriei și nu poate fi nici ignorată, nici subapreciată. Iar o persoană cultivată, orice domeniu ar reprezenta, face față acestuia, chiar și în ochii membrilor taberei opuse.

Partea a doua (despre conexiunea dintre biologie și informatică și aplicațiile bioinformaticii) a fost cea apropiată sufletului meu, pentru că am exersat cu algoritmi genetici și am fost antrenați în găsirea unei soluții optimale, pornind de la un punct aleatoriu sau chiar de la cele mai nerentabile soluții. Am creat indivizi aleatorii, din care am format cupluri care, ”în bătaia vîntului”, vorba profesorului Gheorghe Căpățînă – autorul prezentării, au creat progenituri din ce în ce mai bune. Și deși soluția cea mai bună poate fi pierdută într-un ocean de factorial, partea bună e că nu există regresie într-un algoritm genetic și, în oricare moment de stopare a algoritmului, vom avea o soluție mai bună decît cea de la care am început calculul, dacă nu chiar norocul de a o avea pe cea mai bună. Este de-a dreptul fascinant să observi cum un algoritm inconștient generează cea mai bună soluție, deși e evident că logica din spate e cea mai simplă: eliminarea combinațiilor mai slabe din totalitatea combinațiilor posibile, dar este și îngrozitor să te gîndești la ușurința cu care poate fi eliminat un termen nefiabil, de exemplu omul, într-o multitudine de soluții din ce în ce mai productive –  de exemplu, inteligența artificială.

Și poate că unica soluție pentru ca inteligența artificială să se răzgîndească ar fi o minune dumnezeiască.

 

P.S. N-am să uit niciodată ultimul îndemn al colegilor mei IT, cu care comunicam pentru a încerca să restabilesc un echipament ce se încăpățîna să mai funcționeze pînă la livrarea noului echipament, soluții care mai de care, eliminate pe rînd, urmate într-un final de memorabilul îndemn al unor persoane calculate și competente din domeniul științelor exacte: ”Restart de firewall and pray!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

De vă e foame

%d blogeri au apreciat asta: