„Zilele şi nopţile unui student întârziat” de Gib.I.Mihăescu

Posted by: victoriadiak on: 2011/03/18

• In: Cartea de pe noptieră
• 6 Comments

… este povestea unui escroc, purificat prin dragoste. Autorul formează portretul fidel al „craiului mahalalelor” bucureştene, un „tînăr” care de 11 ani face Dreptul şi nu a ajuns să treacă măcar primul examen. În schimb, pe cît de săracă viaţa sa intelectuală, pe atît de plină de aventuri viaţa personală. Mihnea trăieşte într-o perpetuă căutare de noi peripeţii, făcînd economii pe seama cinelor neplătite în restaurante, unde se plasează mai pe lîngă uşă şi fuge în momentul oportun, pe seama proprietarilor amăgiţi, a căror neveste le seduce şi fuge noaptea prin fereastră, pe seama potenţialilor socri pe spinarea cărora trăieşte profitînd de fiica lor, Veve, pe care în cele din urmă o aruncă în braţele prietenului său retrăgîndu-se astfel de la promisiunea de a o lua în căsătorie,pe seama părinţilor amăgiţi în fiecare an cu strălucire că este tocmai anul în care îşi va lua licenţa. Aceştia din urmă au fost în cele din urmă totuşi răsplătiţi cu o licenţă virtuală, pe care o văd înscrisă în ziar în dreptul fiului lor, cum cred ei, Băiatul Mih., care nu este decît un omonim al eroului principal, dar şi această escrocherie prinde şi părinţii sunt mulţămiţi de reuşita fiului lor.
În cele din urmă, Mihnea cade îndrăgostit de frumoasa şi intelectuala Arina, pe care o cucereşte treptat, făcînd chiar uz de unele cărţi de filozofie, ca să afle într-un sfîrşit că fata nu dă doi bani pe cărţi şi se aruncă în braţele unei brute, „fiara din junglă”, care o violează, apoi o lasă gravidă, Mihnea fiind cel care îi caută un doctor ca s-o scape de sarcină. Operaţia însă eşuează şi fata moare, iar Mihnea rămîne transformat după moartea ei într-un nou om, studiind filozofie. Dar chiar şi în ultimă instanţă, purificat deja de tot ce a fost mai înainte el, Mihnea este salvat de la închisoare de o împrejurare care prin însăşi esenţa sa este o escrocherie, fără ca Baiatu să ridice un deget şi să spună un cuvînt. Se pare că acestuia i-a fost scris în stele să fie purtat în viaţa sa pe mîini de minciuna salvatoare.
Romanul este destul de comic în cea mai mare parte a sa, dar şi neiertat de tragic spre sfîrşit, ceea ce, după părerea mea, îi ştirbeşte un pic din strălucire şi veridicitate. Cu toate acestea, plăcerea lecturii s-a păstrat, din partea-mi, intactă pînă la ultimul cuvînt.